Parliamentary debates

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Încărcatul carului între dorinţă şi putinţă"

Dimensionarea bugetului se aseamănă foarte mult cu încărcatul fânului în car, chiar dacă acest lucru se face, din păcate, din ce în ce mai rar.

La început, cei care aruncă fânul în căruţă realizează acest lucru cu mare uşurinţă, puterea lucrătorului este mai mare, spaţiul pentru aruncare este suficient, iar energia necesară aruncării este mai mică.

Pe măsură ce carul se umple, aruncarea se face cu grijă mai mare pentru a nu deranja lucrul deja făcut, lucrătorul dă semne de oboseală şi energia necesară aruncării la o înălţime din ce în ce mai mare, uneori prea mare, depăşeşte puterea celui care face această operaţie. Putem să considerăm că tot parcursul umplerii este important, dar în faza finală apare momentul decizional esenţial de apreciere a sfârşitului umplerii. Există mai mulţi factori care determină acest moment, unul mai important decât celălalt, oboseala, plictiseala sau, uneori, epuizarea, dorinţa ca la un drum să reuşeşti să duci cât mai mult, dorinţă că ceea ce aşezi să nu se risipească, grija faţă de puterea animalului şi a rezistenţei mijlocului de transport, nerăbdarea cu care este aşteptată încărcătura, starea vremii şi, nu în ultimul rând, starea drumului pe care mijlocul de transport va circula.

Pentru construcţia unui buget poate să apară oboseala, plictiseala, în sensul că nu există interes pentru atragerea veniturilor, epuizarea fiind prezentă şi în construcţia programelor, proiectelor, acolo unde resursa financiară este legată de un anumit obiectiv, de realizarea unui obiectiv de investiţii cu o anumită funcţionalitate, de realizarea unor servicii de sănătate, educaţionale şi de asigurare a serviciilor care stau în competenţa statului şi a autorităţilor locale.

De asemenea, dorinţa de a duce cât mai mult se poate materializa în dorinţa de a face cât mai multe în cadrul bugetului. Această dorinţă poate fi bună dacă există grija pentru venituri şi există şi proiecte şi programe corecte în materializarea dorinţelor. În situaţia când dorinţa nu se corelează cu putinţa, carul sau bugetul se poate distruge, cărăuşul intră în impas, iar bugetul devine o simplă bucată de hârtie fără nicio acoperire.

Oprirea carului sau, altfel, nefuncţionalitatea bugetului poate să apară şi atunci când animalul este insuficient îngrijit sau hrănit sau este determinată de situaţia în care nu există grija faţă de starea mijlocului de transport şi nu există ştiinţa de a-l încărca cu atât cât trebuie. Altfel, nefuncţionalitatea bugetului, în starea supraîncărcării poate să aibă aceleaşi cauze, fie creatorii resurselor financiare nu se bucură de o bună grijă, fie nu există ştiinţa utilizării energiei suficiente pentru a trage carul bugetului în cele mai bune condiţiuni.

Soluţia în această situaţie ar fi legată de întărirea sistemului care poate să dea energie bugetului sau, dacă acest lucru nu este posibil, se realizează cu o bună cântărire şi analiză, priorităţile necesare a fi realizate de acel transport, iar ce rămâne deoparte pentru susţinerea unui alt transport. Această cântărire în funcţie de priorităţi este foarte importantă. Pentru ca procedura să fie una corectă şi obiectivă ar trebui ca priorităţile să fie stabilite în funcţie de anumite criterii, proiecte şi programe. Practic, cum în marea majoritate a situaţiilor, dorinţele sunt mai mari decât posibilităţile, etapa de adoptare a bugetului este foarte importantă şi reprezintă locul unde se materializează şi se concretizează politicile la nivel local şi naţional. Dacă operaţia de cântărire este corectă şi dorinţele sunt presante, iar după tot calculul de armonizare, există dorinţe mai mari decât resursele, se apelează, în ultimă instanţă, la ajutor, la împrumut, luând în calcul faptul că ajutorul trebuie întors, iar împrumutul restituit.

Este păgubos ca într-un asemenea moment şi în situaţiile în care dăm un vot celor care vor avea posibilitatea de a materializa concret raportul dintre dorinţe şi posibilităţi să discutăm cu maximă energie despre altceva, despre fuziune sau rupturi, despre teoria votului uninominal, despre trecut, despre poziţionarea individuală la nivelul întregului, despre picanterii care nu duc nicăieri, despre starea grădinii zoologice.

Lângă un car care nu merge există preocupare, îngrijorare, se constată situaţia, se apelează la ajutor, iar în caz extrem se încearcă constituirea altuia. Lângă un buget care nu funcţionează, dacă nu există preocupare, îngrijorare şi nu se caută soluţii, se apelează la ajutorul înţelegerii sau se încarcă de împrumuturi.

Analizând logica actualei construcţii bugetare, ajungem la concluzia că funcţionalitatea acestuia este gândită de la o zi la alta, pentru o perioadă scurtă, neexistând dorinţa unor construcţii durabile, abordarea este formală şi nu vizează decât interesul personal şi nu interesul comunitar sau interesul naţional.

Tendinţa de a pune mai mult în car, ştiind că datorită unor multiple cauze încărcătura se diminuează în folosul unora până la destinaţie, este păguboasă, deoarece la nivelul bugetului încărcarea acestuia peste măsură, cu scopul ca la sfârşit să ajungă o parte suficientă, se traduce prin risipă sau alimentarea direcţionată a unor bureţi intermediari ai interesului personal. În situaţia în care situaţia dată este creată cu bună credinţă, asistăm la formula în care construcţia bugetului ţine cont mai puţin de interesul general şi mai mult de îndestularea interesului economic al celor aflaţi în preajma Puterii sau pentru satisfarea interesului politic al susţinătorilor. Prin acţiunuile actualei Puteri, consider că folosirea construcţiei şi execuţiei bugetare se găseşte în această situaţie complet neeuropeană.

Şi într-un caz şi în celălalt asistăm la situaţii nefavorabile care diminuează potenţialul bugetului de valorificare durabilă a resurselor financiare. Prin prestaţia actualului Guvern, consider că acesta se găseşte, din păcate, de la un capăt la altul, în aceste situaţii nefavorabile României.

Din experienţa anilor precedenţi, consider că vom asista la alocări pe criterii de sprijin politic şi la numeroase rectificări în plus sau în minus, după cum o cere interesul zilei. Tendinţa de a pune în sarcina bugetului mai puţin decât se poate consuma se interpretează ca fiind situaţia în care există nepăsare, superficialitate, lipsa unui program clar, suficienţa faţă de interesul public.

Pentru a face demonstraţia faptului că nu există o preocupare minimă din partea actualilor guvernanţi, nici măcar cât grija ţăranului la încărcatul carului, vă propun spre reflecţie câteva din gândurile reieşite de la analiza bugetului pe anul 2008, acesta urmărind următoarele aspecte:

• inconsecvenţa în aprecierea unor indicatori;
• corelări necorespunzătoare în calculele făcute;
• probleme deosebite care demonstrează diferenţa între faptele bugetului şi spusele celor care se găsesc la guvernare;
• propuneri.

POLITICA BUGETARĂ
OBSERVAŢII

I. INCONSECVENŢA ÎN APRECIEREA UNOR INDICATORI

CARACTERIZAREA BUGETULUI

Construcţie bugetului se face pornind de la premise insuficient fundamentate.

Se apreciază că rata medie a inflaţiei anuale pe anul 2008 va fi de 4,2%, iar rata inflaţiei la sfârşitul anului 2008 va fi de 3,8% (pag.38, Raportul privind situaţia macroeconomică (RSM) pentru anul 2008). Aprecierile de ultimă oră ale Guvernului din cadrul Programului de convergenţă revizuit (PC) în decembrie 2007 arată că rata inflaţiei pe anul 2007 va fi de 4,8%, iar pentru anul 2008 va fi de 5,7 %. Această situaţie influenţează negativ parcursul României pentru zona euro, acesta fiind mai dificil decât cel preconizat iniţial în anul 2004.

Exporturile sunt preconizate să aibă o creştere pe anul 2007 cu 15,3% (Raportul privind situaţia macroeconomică, pag.15), iar în Programul de conversie, o creştere cu 8,3%.

Exporturile pe anul 2008 sunt prevăzute a avea o creştere de 17,1% (RSM, pag.36) şi în PC o creştere de 10,3%.

Rata şomajului pe anul 2008 prevăzută în RSM este de 4,3% şi în PC este de 6,9%.

În RSM sunt precizate mai multe valori ale ratei de schimb euro-leu. Astfel, 1€=3,17 lei pentru anul 2008

• 1€=3,38 lei pentru anul 2007
• 1€=3,11 lei pentru anul 2008
• 1€=3,50 lei pentru anul 2009

În cadrul PC, rata de schimb euro-leu este apreciată la 3,30 lei pentru un euro în anul 2008.

II. CORELĂRI NECORESPUNZĂTOARE

III. PROBLEME DEOSEBITE CARE DEMONSTREAZĂ DIFERENŢA ÎNTRE FAPTELE BUGETULUI ŞI SPUSELE CELOR CARE SE GĂSESC LA GUVERNARE

1. Se spune că se va acorda o atenţie deosebită descentralizării resurselor la nivelul bugetelor locale.

Situaţia reală: 1⁰. Bugetul general centralizat al bugetelor locale reprezintă doar 9,12% din p.i.b., cu mult sub nivelul Suediei 27% şi nivelul Letoniei 15%.

2⁰. Bugetul general centralizat al bugetelor locale are un excedent de 220 milioane lei, cu toate că nevoile sunt foarte mari, iar bugetul de stat are un deficit de 11.880 milioane lei.

2. Se spune că se acordă o atenţie deosebită întreţinerii şi dezvoltării infrastructurii rurale.

Situaţia reală - Suma defalcată din taxa pe valoarea adăugată pentru drumurile judeţene şi comunale pe anul 2008 se ridică la 474 milioane lei, adică 0,1% din p.i.b.. Foarte puţin având în vedere starea drumurilor judeţene şi comunale şi numai de 0,025 %, adică 100 milioane pentru pietruirea drumurilor comunale.

3. Se spune că bugetul realizează o transparenţă reală a alocării resurselor financiare.

- Situaţia reală: Exemplul 1:

Adică 32% din totalul cheltuielilor din cadrul bugetului de stat (BS). Prin urmare, BS devine cutia neagră care se află la îndemâna primului ministru şi a Guvernului pentru alocări, în general pe criterii politice.

Exemplul 2:

Triplarea fondurilor de rezervă de la 356,2 milioane lei în 2007 la 1045,6 milioane lei, adică o creştere de 2,93 ori, practic de 2,5 ori mai mult decât se alocă pentru drumuri judeţene şi drumuri comunale (într-un an electoral, fonduri disponibile).

Se spune că suma alocată pentru învăţământ este de 6 %.

Situaţia reală - prin bugetul de stat se alocă 10.427, 5 milioane lei, care reprezintă o pondere de 2,3 % din p.i.b..Se pare că restul până la 6% va proveni din alocări de la bugetele locale şi prin veniturile proprii ale unităţilor de învăţământ.

Se spune că Parlamentul aprobă bugetul în întregul lui.

Situaţia reală - Bugetul general consolidat nu are caracter de lege şi nu este aprobat de Parlament. Acest lucru înseamnă că sunt venituri atrase şi cheltuieli care se fac fără aprobarea Parlamentului.

Lipsa de claritate în stabilirea realizărilor fizice pentru alocări financiare făcute prin buget.

Situaţia reală - Formulările sunt generale, se vorbeşte despre continuarea lucrărilor la Autostrada Braşov-Borş, spre exemplu, şi nu se exprimă fizic nicio realizare sau o finalizare de lucrare.

Se afirmă eficienţa efectelor acestui buget.

Situaţia reală - Un singur exemplu demonstrativ - se alocă 2,7% din p.i.b. pentru agricultură, iar aceasta contribuie cu 6,2% din p.i.b..

Se spune că bugetul este clar şi transparent.

În concluzie putem spune că:

• Legea bugetului este înlocuită de rectificări, care sunt realizate prin intermediul ordonanţelor de Guvern;
• Legea bugetului se realizează în lipsa unei viziuni şi în absenţa unei strategii fiscale pe termen mediu;
• lipsa de prognoză pentru veniturile şi cheltuielile unui an şi a unei planificări multianuale afectează eficacitatea bugetului în realizarea lui.

Cum va fi carul bugetului anului 2008, stimaţi guvernanţi?

Sigur, va fi unul cu poticneli, cu neajunsuri, cu retuşuri, care în mod precis va afecta cetăţenii şi viitorul durabil al României.

Sunteţi conştienţi de acest lucru, stimaţi guvernanţi ?