Parliamentary debates

Domnul Mihai Lupu:

"Guvernul Boc - vânzătorul de iluzii"

Când în consiliile locale din mai multe judeţe ale ţării se votează diminuarea fondurilor de salarii pentru profesori cu 20% numai pentru trimestrul doi al anului, iar doamna ministru Andronescu împreună cu celebrul său şef, domnul Boc, vin de mai multe ori pe zi în faţa camerelor de filmat, încercând candid să îmbrace adevărul într-o nouă minciună, susţinând fără să clipească măcar: "Nu este adevărat! Salariile profesorilor nu vor scade!", te întrebi, pe bună dreptate, în ce ţară a sfidării permanente am ajuns să trăim şi unde ne vom mai trimite copiii la şcoală, când cadrele didactice recurg deja la gesturi disperate.

Şi întreb acest lucru deoarece profesorii au decis să intre în grevă generală exact în zilele în care numeroşi elevi trebuiau să susţină tezele unice. Ar fi afectaţi foarte mulţi copii şi părinţi de această tristă decizie. Prima teză unică a fost deja amânată! Sistemul educaţional este bulversat de ceva vreme după multele promisiuni neonorate de actualii guvernanţi. Dacă greva va fi sistată sau nu rămâne la latitudinea profesorilor după îndelungi negocieri cu Guvernul, negocieri care nu se află nicidecum la prima încercare.

Cui poţi să-i reproşezi acest nefericit demers? Profesorii au hotărât, după mai multe luni de aşteptare fără niciun rezultat palpabil din partea guvernanţilor, intrarea în grevă generală. Li s-au promis în campanie salarii mărite cu 50%, fiind votată cu mult tam-tam artistic şi scene pline de dramatism electoral, o lege în acest sens, Legea nr.221/2008, chiar de către actualii guvernanţi, în frunte cu doamna ministru Andronescu, care a şi iniţiat-o, utilizând lacrimile în exces la vremea respectivă, şi ei, profesorii, au crezut.

Actualii guvernanţi s-au bătut cu pumnii în piept când liberalii aflaţi atunci la guvernare le-au spus pd-l-iştilor şi psd-iştilor că acest lucru nu poate fi pus în practică în acel moment, în care criza economică şi financiară începuse să-şi arate primele simptome, că nu sunt bani pentru o mărire a salariilor cu un procent atât de mare dintr-o dată, că totul este doar o utopie şi că această mărire se poate face doar treptat, cu mult discernământ, pentru a evita declanşarea unor şocuri financiare.

Profesorii au ajuns deja la capătul răbdării constatând că minciunile care le-au fost promise, luni în şir în campanie şi după, au fost doar iluzii vândute pentru voturi şi apoi pentru linişte guvernamentală.

Acum sunt deja convinşi că nici măcar legea nu le va face dreptate vreodată pentru că aceasta nu va fi aplicată în acest an, deşi au auzit acest lucru, sub formă de "jurământ solemn", în fiecare zi de la doamna ministru Andronescu.

Unde este grija guvernanţilor pentru educaţie trâmbiţată luni în şir, dacă prin rectificarea bugetară aprobată zilele trecute acest domeniu rămâne cu câteva firimituri din cei 6% din p.i.b. promişi în Legea bugetului?

Nu vor mai fi bani pentru investiţii, nu se vor mai majora salariile, ba chiar se vor reduce sau se va apela chiar la restructurări. Educaţia nu mai reprezintă astăzi o miză nici pentru Guvernul Boc, nici pentru domnul preşedinte Băsescu, care, nu cu mult timp în urmă, promulga, după îndelungi discursuri televizate de susţinere, legea de mărire a salariilor şi chiar promova un Pact pentru educaţie. Atunci, educaţia reprezenta o prioritate. Acum, aceasta a rămas doar o Cenuşăreasă în care povestea nu va avea niciodată un final fericit atâta timp cât la guvernare şi la preşedinţie locatarii vor fi politicienii care nu-şi ţin niciodată cuvântul, care promit şi nu fac, care susţin, dar nu îndeplinesc!

S-a mai demonstrat acum, încă odată, dacă mai era nevoie, că faptele nu au nicio legătură cu teatrul ieftin pe care ştiu să-l joace unii doar până trece caravana circului electoral şi voturile de care au nevoie sunt obţinute!