Parliamentary debates

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică intitulată "Pachetul de legi privind siguranţa naţională a României iniţiat de P.N.L. reprezintă un balast legislativ."

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Evaluând propunerile legislative ale grupurilor parlamentare ale P.N.L. din Camera Deputaţilor şi Senat privind "Legea securităţii naţionale a României", "Legea privind activitatea de informaţii, contrainformaţii şi protecţie", "Legea privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Interceptarea Comunicaţiilor", "Legea privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii" şi "Legea privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de informaţii externe", pe baza constatărilor, atât în legătură cu conţinutul proiectelor menţionate, cât şi în ceea ce priveşte oportunitatea luării lor în analiză şi dezbatere în vederea adoptării în forma prezentată de iniţiatori, vă propun retragerea sau respingerea celor cinci proiecte de pe ordinea de zi a comisiilor de specialitate ale Parlamentului, pentru motivele care urmează a fi mai jos menţionate, şi reluarea întregului proces de elaborare a legislaţiei domeniului securităţii.

Propunerea de retragere sau respingere a iniţiativelor legislative menţionate se întemeiază, după cum urmează.

1. Proiectele de lege nu au la bază o fundamentare temeinică a soluţiilor legislative care să ia în considerare interesul naţional, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale la care România este parte.

Dimpotrivă, pachetul legislativ, în ansamblu său, este rezultatul unor tensiuni politice conflictuale în care a primat cu obstinaţie miza politică, şi nu cea a interesului naţional şi constituţional privind controlul asupra domeniului securităţii şi, mai cu seamă, asupra activităţii serviciilor de informaţii.

Mai mult chiar, miza acestor legi a generat şi escaladat relaţii puternic contradictorii, pe de o pate, între persoana preşedintelui României şi persoana primului-ministru, iar pe de altă parte, între Preşedinţia şi Guvernul României ca instituţii, ajungându-se ca între motivele cererii de suspendare a Preşedintelui să se afle, nu în ultimul rând, probleme care privesc securitatea naţională şi activitatea serviciilor de informaţii.

2. Propunerile legislative, deşi formal aparţin Guvernului, politic ele sunt asumate doar de un singur partid parlamentar, ceea ce, în actualul context politic intern, face inoportună o asemenea iniţiativă, deoarece preocupările pentru legiferarea domeniului securităţii au stat permanent sub presiunea divergenţelor generate de lupta pentru primatul controlului şi al subordonării serviciilor de informaţii, chiar cu preţul eludării unor principii şi norme constituţionale.

Pe cale de consecinţă, nici o forţă politică şi nici Guvernul, care în acest moment reprezintă doar un segment al legislativului, nu trebuie să-şi asume în exclusivitate intenţia reconstrucţiei juridico-instituţionale a domeniului securităţii naţionale.

Securitatea naţională, ca şi Constituţia, este ceea ce în egală măsură dorim cu toţii, independent de apartenenţa noastră politică, şi, drept urmare, intenţiile legislative privind securitatea naţională nu trebuie să fie susceptibile de a purta matricea ideologică a vreunui partid.

3. Competiţia politică pentru asumarea propunerilor legislative în materia securităţii a condus, în cele din urmă, la punerea într-o aşa- zisă formă juridică a unor comenzi şi dorinţe politice care au denaturat grav baza conceptuală a domeniului supus reglementării, consecinţa imediat previzibilă fiind manipularea prevederilor legii, ca urmare a lipsei de claritate, fluenţă şi inteligibilitate a acestora, sub care se ascund însă intenţii care nu pot fi exprimate explicit.

4. Proiectul de Lege privind securitatea naţională a României, care ar trebui să constituie legea-cadru în materie, rezultă a fi, pe fond şi în totalitate, impropriu scopului avut în vedere.

Necunoaşterea domeniului securităţii naţionale, ca şi ignorarea existenţei "Doctrinei Naţionale a Informaţiilor pentru Securitate" (document oficial al C.S.A.T., elaborat pe baza Doctrinei Integrate de Informaţii, Contrainformaţii şi Securitate a N.A.T.O.) au generat o propunere legislativă ale cărei erori conceptuale deschid, în practică, drum liber abuzurilor, ilegalităţilor şi dispreţului faţă de valorile democratice.

Viziunea promovată în legătură cu ameninţările la adresa securităţii naţionale este nu numai în totală disonanţă în raport cu contextul intern şi internaţional de securitate, dar şi evident periculoasă pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

Proiecţia sistemului securităţii naţionale are în vedere o translaţie abuzivă de competenţe speciale de informaţii în materia securităţii naţionale, dinspre servicii, care sunt autorităţi administrative autonome, ai căror directori nu pot fi activi politic, către ministere controlate politic.

5. Proiectul de Lege privind activitatea de informaţii, contrainformaţii şi protecţie rezultă a fi, de asemenea, o intenţie legislativă compromisă din start, deoarece obiectul de reglementare este incorect identificat şi definit din chiar titlul legii.

Din investigarea completă a legislaţiei existente în materie pe plan internaţional rezultă că în nici o ţară nu există vreo lege cu un astfel de obiect de reglementare.

Intenţia legislativă este, începând cu titlul, un tratat de manipulare conceptuală ale cărei prevederi necesită a fi elaborate pe o cu totul altă bază, astfel încât legislaţia domeniului să conţină regulile necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislative şi, în acelaşi timp, să fie armonizate cu legile similare din statele membre ale Uniunii Europene.

Trebuie, de asemenea, observat că activitatea de informaţii pentru securitate naţională se cere, în mod logic, reglementată unitar şi coerent, împreună cu ansamblul problemelor care privesc securitatea naţională.

6. Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii naţionale pentru interceptarea comunicaţiilor este doar un substitut de reglementare care nu rezolvă problematica juridică deosebit de complexă a întregului spectru de activităţi secrete, care se bazează pe operaţiuni de culegere a informaţiilor care implică restrângerea temporară a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi constituţionale.

După cum rezultă chiar din primul articol al proiectului, starea de lucruri actuală a interceptărilor ar urma, în liniile sale generale, să se perpetueze, cu deosebirea că s-ar crea în plus şi o suprastructură birocratică parazitară, pe infrastructurile principalelor servicii de informaţii. Evident că o asemenea structură va căuta să-şi creeze şi să-şi justifice şi un obiect propriu de activitate.

Faptul de a se conferi proiectatei agenţii statutul de autoritate informativă este nu numai o gravă eroare, deoarece România nu mai are nevoie de încă un serviciu, ci şi expresia neechivocă a intenţiei creării unui nou serviciu, specializat exclusiv pe obţinerea de informaţii, prin restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

7. Din pachetul legislativ pentru securitatea naţională lipsesc mai multe propuneri, cel puţin la fel de importante, cum ar fi:

1. Strategia de securitate naţională a României, pe care trebuie să o depună Preşedintele României în Parlament,
2. Legea privind modificarea structurii şi competenţelor C.S.A.T.,
3. Legea Apărării Naţionale,
4. Legea managementului integrat al crizelor de securitate, stărilor excepţionale, precum şi a situaţiilor de urgenţă civile,
5. Legile de organizare şi funcţionare a S.P.P., S.T.S., D.G.I.P - M.A.I. şi D.G.I - M.Ap.N. (care ar reglementa clar competenţele structurilor departamentale, evitând suprapunerile şi paralelismele în activitatea de informaţii, în raport cu activitatea S.R.I. şi S.I.E., şi evitând risipa de resurse financiare şi umane),
6. Legea privind statutul profesional şi de carieră a ofiţerilor de informaţii (oferind posibilitatea demilitarizării serviciilor),
7. Legea privind supravegherea şi controlul parlamentar asupra Comunităţii Naţionale de Informaţii.

8. Insuficienţele proiectelor iniţiate de P.N.L. se răsfrâng fundamental asupra conţinutului legilor de organizare şi funcţionare a S.R.I. şi S.I.E.

9. Având în vedere că forma actuală a Constituţiei României nu conţine dispoziţii suficiente şi explicite referitoare la domeniul securităţii naţionale, o reconstrucţie juridico-instituţională a domeniului face necesară revizuirea Constituţiei, inclusiv în ceea ce priveşte reconsiderarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi transformarea acestuia în Consiliul Naţional de Securitate sau Consiliul Securităţii Naţionale, în contextul noilor realităţi şi tendinţe legislative pe plan internaţional.

Desigur, lista argumentelor pentru care luarea în analiză şi dezbatere a propunerilor legislative la care ne-am referit este inoportună cuprinde referiri şi motivaţii mult mai ample, dar am dorit să mă refer, în primul rând, asupra celor de oportunitate politică şi juridică, iar sub acest ultim aspect, mai pregnante fiind lipsa documentării prealabile, a studiilor de fundamentare, alegerea unor soluţii de reglementare incorecte şi insuficienţa dispoziţiilor constituţionale în materie, care să poată susţine reconstrucţia juridic-instituţională a domeniului.

Cu convingerea vă veţi binevoi a întreprinde demersurile necesare luării în considerare a propunerii mele, vă mulţumesc şi vă asigur de întreaga mea consideraţie.