Parliamentary debates

Domnul Emil Strungă:

"Scenariul Stolojan - Băsescu"

Am constatat, cu reală surprindere, că domnul preşedinte Traian Băsescu, în perioada în care s-a aflat spitalizat la Viena, a reuşit remarcabila performanţă de a rămâne omniprezent, prin ideile sale, pe scena politică românească. De data aceasta însă, regretele la adresa numirii domnului Călin Popescu-Tăriceanu în funcţia de prim- ministru au fost exprimate de unul dintre cei mai loiali subordonaţi ai săi: Theodor Stolojan.

Printr-un joc de imagine de tip băsescian, domnul Stolojan a ieşit în lumina reflectoarelor mass-mediei pentru a-şi ataca, după un scenariu binecunoscut, chiar propriul partid, din care demult face parte doar în mod formal. Criticându-l dur şi fără reţinere de premierul Călin Popescu-Tăriceanu, s-a erijat în funcţia de lider al unei închipuite coloane a V-a a PNL-ului care, în viziunea domniei sale, ar fi reprezentat o soluţie viabilă pentru reformarea şi întărirea acestuia. În fapt, prin întreaga sa atitudine, domnul Theodor Stolojan nu ar fi realizat nimic altceva decât subordonarea Partidului Naţional Liberal unor interese străine de opţiunile noastre, ce urmăresc direct anihilarea liberalismului românesc.

Deşi au existat câteva voci, în cadrul PNL, care s-au făcut auzite în mod favorabil la adresa domnului consilier prezidenţial, acestea s-au stins destul de repede. Colegii liberali care au gândit iniţial pozitiv faţă de discursul domnului Stolojan au reacţionat astfel datorită laturii emoţionale, în minte revenindu-le imaginea de altă dată a fostului şef PNL. Raţionalul a învins însă şi toţi aceşti colegi şi-au amintit că Theodor Stolojan a fost, totodată, acel lider care şi-a abandonat partidul exact când acesta a avut nevoie de el, înaintea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din 2004. Un astfel de comandant, care şi-a părăsit propria armată înaintea unei bătălii atât de importante, nu mai poate avea credibilitate niciodată în faţa foştilor camarazi. Timpul îndelungat petrecut de domnul Stolojan la Cotroceni l-a îndepărtat sufleteşte de propriul partid.

În viziunea noastră, întregul eveniment a avut o dublă semnificaţie. În primul rând, preşedintele Traian Băsescu a pus la încercare, dacă mai era cazul, loialitatea domnului consilier Theodor Stolojan, care s-a dovedit a fi îndreptată împotriva intereselor liberale. Un al doilea test al preşedintelui s-a desfăşurat în paralel, pentru a se determina exact gradul de coeziune al Partidului Naţional Liberal. S-a dovedit, în ciuda aparenţelor, că liberalii ştiu să treacă peste diferenţele de opinie atunci când le sunt ameninţate identitatea şi îndeplinirea propriilor obiective ale guvernării.

În încheiere, putem afirma că orice altă încercare a domnului Theodor Stolojan de a reveni în funcţia odată abandonată, de liber PNL, nu îi poate aduce altceva decât căderea în derizoriu şi transformarea sa într-un veritabil cavaler al tristei figuri, pe scena politică românească.

Adevărata finalitate a acestui atac este încercarea de eliminare a PNL de pe scena politică, fie prin dezintegrare, fie printr-o subordonare, prin fuziunea cu PD.