Parliamentary debates

Domnul Ion Luchian:

"Jocurile preşedintelui Traian Băsescu"

Săptămâna trecută, preşedintele Traian Băsescu a fost la Bruxelles, la Consiliul European de primăvară. La conferinţa de presă de după activităţile oficiale a evitat o întrebare despre taxa auto - a cărei anulare i-a cerut-o premierului printr-o scrisoare, spunând că "jocurile de acasă" trebuie să rămână acasă. E bine că am aflat în acest fel faptul că problemele României şi ale românilor sunt pentru Traian Băsescu doar nişte jocuri.

La întoarcerea de la Bruxelles am fost martorii unui alt asemenea joc de imagine pus în scenă de preşedintele Băsescu, acum că ne apropiem de campania electorală. Astfel, chiar pe aeroport, pretinzând că vorbeşte în nume de tată nu de preşedinte (probabil că de aceea nu am aflat nimic despre ce s-a discutat la Consiliul European, dar probabil că nu era ceva foarte interesant pentru noi toţi), Traian Băsescu a proferat nişte acuze foarte grave la adresa unor jurnalişti, politicieni, patroni de televiziuni şi chiar a unui actor. Or, preşedintele României nu poate vorbi niciodată, atât timp cât este în funcţie, în nume de tată, ci numai în nume de preşedinte, neexistând un buton pornit/oprit al exercitării funcţiei prezidenţiale.

Traian Băsescu s-a simţit jignit de atacurile unor ziare la adresa uneia dintre fiicele sale şi acest lucru poate fi înţeles, chiar dacă respectiva fiică este om politic de acum, însă preşedintele României, Traian Băsescu, nu are voie să se folosească de funcţia sa pentru a-şi rezolva nişte probleme de familie.

Şi dacă domnul Băsescu s-a simţit ofensat, atacat de faptul că nişte ziarişti s-au legat de felul în care vorbeşte româneşte fiica sa, oare tatăl ziaristei pe care acelaşi domn Traian Băsescu a agresat-o şi a făcut-o "ţigancă împuţită" ce o fi simţit şi ce ar fi trebuit să facă ca să apere onoarea fiicei sale?

Mai mult încă, în acelaşi discurs, Traian Băsescu a adus acuze foarte grave la adresa unor ziarişti, pe care i-a catalogat drept "tonomate pe euro" insinuând faptul că aceştia primesc bani pentru a-l ataca pe el la comanda anumitor opozanţi ai săi. Nu mă interesează calitatea profesională a respectivilor ziarişti, însă un preşedinte, apărător al drepturilor cetăţenilor acestei ţări nu are dreptul să aducă asemenea acuze niciunui cetăţean.

Acţionând în acest fel, folosindu-se de un asemenea limbaj, Traian Băsescu s-a comportat tocmai ca ziariştii pe care el i-a acuzat, reuşind, în acest fel, să coboare în derizoriu funcţia prezidenţială aşa cum niciunul dintre predecesorii săi, de după 1989, nu au reuşit să o facă (şi să ne aducem aminte care au fost aceşti predecesori).

Trist este însă faptul că probabil în urma acestui "joc" foarte bine calculat al lui Traian Băsescu de manipulare publică - încercând să arate că acum "oligarhii" îi atacă şi familia - cota sa de popularitate va creşte.

Asta însă nu trebuie să ne oprească niciodată din a-i spune preşedintelui, şi tuturor celor care vor să asculte, stop-joc atunci când încalcă regulile, pentru că altfel, cu siguranţă, i-am face toţi jocurile.