Parliamentary debates

Domnul Toader Stroian:

"O dezvoltare sănătoasă a economiei României"

Cu ceva ani în urmă, vocile experţilor în probleme economice şi de dezvoltare reclamau, în pofida cifrelor extaziante ale statisticii naţionale, că deşi în România se înregistrează creşteri însemnate ale produsului intern brut, ele nu sunt rodul unei dezvoltări economice foarte sănătoase. Argumentele acestora se bazau pe faptul că principalele producătoare de valoare adăugată, la nivelul economiei româneşti, erau în fapt cele mai vulnerabile sectoare economice: construcţiile, agricultura sau industria textilelor. Au existat în decursul anilor agenţii, departamente, secretariate de stat şi tot felul de instituţii menite a concepe o strategie de dezvoltare sănătoasă şi competitivă a economiei româneşti.

Mă întreb şi vă întreb, care a fost rezultatul acestor demersuri? La o simplă privire, vă spun că nici unul! Într-o economie mondială măcinată de volatilitatea fluxurilor de investiţii şi de lupta competitivităţii economice a produselor, România pare a fi rămas în afara jocului comercial. Şi atunci, ne punem întrebări de ce avem un deficit comercial în creştere? Pentru simplu motiv că resursele naturale, care furnizau baza exportului românesc, nu mai sunt astăzi din abundenţă. Pentru că România nu este capabilă să furnizeze astăzi pe piaţa europeană şi mondială produse competitive, inovative, cu mare valoare adăugată şi care să beneficieze de suportul indirect al statului român.

Continuăm, prin politicile economice statale, să stimulăm dezvoltarea aceloraşi sectoare neproductive, neconcurenţiale şi ineficiente ca până în 1989. Aş putea spune că mare lucru nu s-a schimbat de atunci şi până acum. Încă mai există voci care spun că România trebuie să fie o ţară "eminamente agricolă". Ştiu domniile lor cât reprezintă, la nivelul ţărilor dezvoltate, ponderea agriculturii în totalul produsului intern brut? Nu mai mult de 5-7% dragi pseudoanalişti.

Stimaţi colegi,

Pentru a construi un climat economic cu adevărat sănătos, va trebui să definim foarte clar şi foarte repede, pe termene medii şi lungi, acele domenii în care economia românească poate fi într-adevăr competitivă. Spre acele domenii trebuie să se orienteze resursele statului român. Apoi, cucerirea pieţelor interne şi mai ales externe presupune o competiţie continuă, în care cel care este capabil să aducă noutate, inovaţie va reuşi să se menţină. Aşadar, inovaţia, tehnologia de ultimă generaţie şi sistemul informaţional vor trebui să constitue o a doua verigă de stimulare a competitivităţii produselor româneşti. Soluţii există, majoritate politică există, mai rămâne să ne dorim şi acţiune în acest sens. Pe sprijinul meu, vă rog să contaţi.