Parliamentary debates

Domnul Vasile Berci:

"Delirul puterii"

A intrat în practica actului de guvernare al actualei puteri o metodă neexperimentată nicăieri în societăţile democrate: metoda guvernării agresiv-abuzive. În ultimul timp, acest tip de guvernare a atins magnitudinea delirului generat de obsesia puterii.

Aceste metode sunt expresia concentrată a diversiunii şi incapacităţii crase de a exercita o bună guvernare, a promovării unor relaţii toxice şi antagonice între stat şi societate.

Să enumerăm doar câteva: disponibilizarea a 10.000 de angajaţi ai MAI şi desfiinţarea posturilor de poliţie rurală, revizuirea Constituţiei în virtutea unor abordări discutabile, referendumul din Bucureşti de tipul a fi sau a nu fi etc.

Agenda publică a ultimelor zile este dominată de megagăselniţa aberantă băsesciană a desfiinţării judeţelor actuale şi organizării în paşi gimnastici a opt judeţe, pe structura regiunilor de dezvoltare, după logica strâmbă "întâi tăiem şi apoi măsurăm". Fără studiu de impact, fără pachet legislativ şi consultarea populaţiei prin referendum şi partajarea raţională a competenţelor etc., aşezând deci "căruţa înaintea boilor."

Această decizie a fost luată de preşedintele autocrat, deşi în urmă cu o lună arhetipul obedienţei absolute, premierul Emil Boc, secondat de ministrul Elena Udrea, se exprimau extrem de clar că reorganizarea administrativ-teritorială este inoportună şi imposibilă până la alegerile din 2012. Decizia preşedintelui le-a schimbat punctul de vedere cu 180 de grade, cum se întâmplă de regulă. Ba, mai mult, au avansat procedura dragă lor, a adoptării legii prin angajarea răspunderii Guvernului până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare.

Convinşi probabil că au misiunea istorică a modernizării statului s-au pus pe treabă, reuşind să demoleze educaţia, sănătatea, ordinea publică şi să decredibilizeze instituţiile statului, inclusiv puterea legiuitoare şi Justiţia.

În mintea lor puţină şi atinsă de paranoia, pentru încununarea operei devastatoare a mai rămas un singur lucru de făcut: aruncarea ţării într-un haos fără precedent în istorie, printr-o reformă administrativ-teritorială forţată, fără viziune şi iraţională, după "principiul" pervers "important este să distrugem ceea ce mai funcţionează" în această ţară.

În delirul lor trec cu inconştienţă peste faptul că binele ipotetic, pe care-l invocă pentru oameni şi ţară, nu se poate face cu forţa, fără consultarea populaţiei prin referendum. Este lipsit de importanţă pentru ei că cetăţenii vor parcurge, până la noile reşedinţe de judeţ, sute de kilometri.

Nu au răspuns şi argumente cu privire la organizarea instanţelor de judecată pe palierele consacrate: Judecătorii, Tribunale Judeţene şi Curţi de Apel. Vor dispărea Tribunalele Judeţene sau Curţile de Apel, având în vedere că nu-i loc şi poziţionare pentru ambele în acelaşi judeţ? Cum va arăta arhitectura de organizare ierarhică a cultelor religioase (episcopii, mitropolii etc.) care are ca element fundamental existenţa actualelor judeţe?

Guvernanţii nu au nici măcar simţul ridicolului. Altfel cum se explică faptul că judeţul Moldova de Sud va avea reşedinţa la Constanţa, iar noul judeţ Crişana (regiunea de Nord-Vest) va avea reşedinţa la Cluj-Napoca. Halal tradiţie, adio istorie!

Întrebările sunt nenumărate, iar răspunsurile şi argumentele puterii, fie nu există, fie sunt palide şi neconvingătoare. În această situaţie, nu ezită să apeleze la minciună. Spre exemplu, atunci când neagă că în documentele de aderare semnate cu UE, pentru perioada 2007-2013 este înscris negru pe alb că absorbţia fondurilor se face păstrând actuala organizare administrativ-teritorială şi prin cele opt regiuni de dezvoltare. În acest sens, este elocvent răspunsul recent al comisarului european pentru regiuni.

În situaţia creată de regimul Băsescu, cu consecinţe nefaste pentru starea naţiunii, se impun câteva constatări cu conţinut real şi periculos pentru situaţia ţării.

În primul rând, democraţia băsesciano-PDL-istă este una de vitrină, fără substanţă, iar statul de drept a ajuns o ficţiune. Unica putere a regimului este preşedintele Traian Băsescu, care are conduita şi reflexele unui autocrat, instaurând dincolo de Constituţie, un regim cvasiprezidenţial.

În al doilea rând, regimul nefast a produs antagonizarea societăţii şi a aruncat populaţia în apatie şi nepăsare. A generat pe bandă conflicte şi scandaluri interne, respingând brutal ideea că o democraţie viabilă şi consolidată se construieşte prin dialog, negociere şi compromis politic.

În al treilea rând, intenţia de a trece prin angajarea răspunderii o lege a reorganizării administrativ-teritoriale a ţării, care aruncă România într-un haos greu de imaginat, constituie apogeul unei guvernări arbitrare şi nesăbuite.

Sigur nu este nicio coincidenţă punerea pe tapet a acestei teme cu doar câteva zile înainte ca USL să prezinte în faţa miilor de aleşi locali viziunea sa privind administraţia publică şi dezvoltarea regională. O viziune realistă, coerentă şi europeană.

Sau poate are dreptate un lider UDMR care s-a exprimat tranşant că avem o nouă mostră de diversiune a puterii, pentru ca prin haosul creat să amâne alegerile din 2012 sau să fure voturi, câte sunt necesare pentru a rămâne la putere?

Am lăsat la urmă un aspect, care cred că este de fapt cel mai important reacţia ţării la un abuz de asemenea amploare. Se mişcă ţara sau nu? Suntem o naţiune capabilă de o reacţie civică pe măsura abuzului sau o populaţie apatică, în derivă, predispusă la o reacţie de genul "asta-i situaţia, ce poţi să faci?"