Dragoş Ujeniuc
Dragoş Ujeniuc

Sittings of the Chamber of Deputies of February 14, 2006

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.12/2006
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of February 14, 2006

  1. Intervenţii ale domnilor deputaţi:
  1.49 Dragoş Ujeniuc - "declaraţie politică despre ...animale";

Domnul Dragoş Ujeniuc:

"Declaraţie politică despre ... animale"

Într-o pădure mare cam cât Camera Deputaţilor s-a instalat preşedinte peste vieţuitoare un urs mare cam cât domnul Adrian Năstase.

La un moment dat, ursul s-a speriat foarte tare pentru că alte vieţuitoare dintr-o altă pădurice de anchetă, mare cam cât D.N.A., au început să scormonească în trecut pentru a stabili cam câtă miere a păpat el, ursul, din scorburile cu stupi, care nu erau ai lui.

Şi aşa s-a iscat o gâlceavă teribilă mai ales atunci când acele vieţuitoare de control au decis că trebuie să scotocească în bârlogul ursului ca să afle cam câte chesele cu miere a agonisit el. Numai că legile pădurii ursului nu permit aşa ceva fără acordul vieţuitoarelor din subordine.

Ca să-i convingă pe supuşi cât de vânat este el, a transformat un iepuraş sprinten ales mai mare peste toate pădurile din ţară, în lup. Şi a început să strige cât îl ţine gura că... a înnebunit lupul.

Totodată, a început să facă tot ce-i stă în putinţă, dar nu şi în competenţă, pentru a stabili amestecul altor vieţuitoare în cheselele lui, care n-ar fi ale lui.

Astfel se face că ursul a făcut pe dracu în patru ca el să nu fie la mâna vieţuitoarelor din subordine care, în treacăt fie spus, nu prea îl mai au la suflet. Şi a hotărât că nici măcar nu trebuie să arate supuşilor cererea de socoteală, de teamă că aceştia să nu spună "da".

Numai că supuşii au aflat şi au început să se foiască şi să-i ceară socoteală, cum că de ce nu-i bagă în seamă în mod regulamentar. S-a răstit însă ursul la ei, dar nu personal, ci printr-un ursuleţ, logofăt din divanul său domnesc, care le-a spus că nu e treaba lor.

Şi atunci au pus vieţuitoarele lăbuţele pe tăbliţele cu regulile pădurii şi au văzut că nu e deloc aşa şi că de fapt ele hotărăsc dacă blana ursului trebuie luată la puricat.

Dar au constatat supuşii că în timp ce ei strigă, răcnesc sau... latră, ursul merge.

Iar unul, cam ca subsemnatul, din grupul mai liberal şi mai nesupus de vieţuitoare, a strigat în gura mare: "A înnebunit ursul!"