Parliamentary debates

Domnul Ioan Ovidiu Silaghi:

Strategia înlăturării ministrului apărării

Odiseea ministrului apărării, domnul Teodor Atanasiu continuă, şi tot ceea ce se întâmplă frizează absurdul. După o primă analiză a reieşit că toată acţiunea - decizia de a se da curs a două plângeri penale împotriva domniei sale şi suspendarea din funcţie - a avut o puternică componentă politică, în fapt o reacţie la propunerea PNL de retragere a trupelor române din Irak, propunere care a venit în întâmpinarea voinţei a peste 60% dintre români care solicitau retragerea de pe acest teatru de operaţiuni.

Cu o viteză mai mult decât suspectă, care nu a funcţionat deloc într-o altă situaţie, cea a plângerilor penale împotriva ministrului Radu Berceanu, Parchetul General a trimis comisiei prezidenţiale constituite în baza legii răspunderii ministeriale, dosarul Atanasiu, dosar care nu conţine nimic în afara celor două plângeri penale şi a unor articole din ziare. În fapt, articolele respective nu reprezintă decât relatări ale evenimentelor şi în nici un caz dezvăluiri sau probe care să-l încrimineze pe ministru. În baza acestui "dosar", comisia prezidenţială a propus şefului statului să încuviinţeze declanşarea procedurilor penale.

Ieri, ministrul apărării a fost audiat la Parchetul militar. La dosar nu există nici o filă în plus. Acest element mă face să cred că ne aflăm în faţa unei "strategii" bine puse la punct de forţe oculte, care vizează direct portofoliul de ministru al domnului Teodor Atanasiu. Se ştie, interimatul la minister nu poate dura decât maximum 45 de zile. Sunt convins că vom asista la cercetări premergătoare care vor dura peste acest termen. Se va afirma că ţinând cont de specificul cazului, procedurile de obţinere a datelor durează, după care se va spune că nu există probe care să-l încrimineze pe domnul Atanasiu şi acesta va fi declarat nevinovat şi nu va fi trimis în judecată. Nimeni nu va putea aduce vreo acuzaţie Parchetului. Dar domnul Atanasiu îşi va pierde postul, pentru că, se va depăşi termenul de 45 de zile. Cu siguranţă aici se va ajunge şi în acest caz, componenta politică va fi şi mai vizibilă.

Pe întreg parcursul evenimentelor s-a înregistrat un lanţ al neregulilor. În prima fază, Parchetul general, ţinând cont de faptul că nu există elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, trebuia să respingă plângerile penale şi să nu sesizeze comisia prezidenţială

Comisia prezidenţială trebuia să ţină cont de faptul că la dosar nu există absolut nici o probă, drept consecinţă nu trebuia să propună preşedintelui să aprobe declanşarea procedurilor penale. Ţinând cont de inexistenţa probelor şi de inexistenţa elementelor referitoare la infracţiunea pentru care a fost acuzat ministrul apărării, şeful statului putea să nu aprobe declanşarea cercetărilor penale.

Parchetul militar ar fi trebuit după prima audiere să închidă cazul. În ultimă instanţă, Parchetul militar va fi cel acuzat că a contribuit la prelungirea fără rost a verificărilor prealabile.

Îmi pun întrebarea, de la acest microfon, cine va răspunde pentru faptul că un om nevinovat şi-a pierdut postul. Îmi este teamă că nimeni nu îşi va asuma răspunderea.