Parliamentary debates

Domnul Marian Ghiveciu:

"Microorganismele, preşedintele şi guvernanţii Boc"

Am un respect deosebit pentru acele animale micuţe de tot, numite "organisme folositoare" care ştiu să-şi facă treaba bine de tot, chiar dacă după ce au făcut-o mor în totalitate.

Un exemplu este acela al populaţiei de bacterii care creează "minunatul iaurt bogat în vitamina B" şi care a ajuns să coste 1 leu linguriţa.

Dacă iaurtul nu este consumat, bacteriile continuă înmulţirea, continuă producţia de acid lactic şi, la o anumită concentraţie a acestuia, se atinge limita toxică şi bacteriile mor. Ele şi-au făcut însă bine şi complet treaba.

Admir aceste microorganisme şi le iubesc, la fel cum urăsc pe cele nefolositoare, dăunătoare, care ne aduc tuberculoza, bolile alimentare şi o grămadă de alte boli de care omul nu poate să scape de foarte multe ori în viaţa lui.

Am prezentat aceste adevăruri, gândindu-mă la guvernanţi, adică la Homo Sapiens.

Noi ce facem?

Unde se poziţionează în dinamica populaţiilor biosferei?

Cred că prin obţinerea capacităţii de a gândi am devenit extrem de perverşi. Creierul nostru nu gândeşte numai soluţii bune, cel mai adesea pe cele rele.

De două săptămâni, preşedintele ţării şi Guvernul Boc au reuşit să învrăjbească clasele sociale în procesul de rezolvare a crizei. Preşedintele ţării şi Guvernul Boc sunt şi ele ecosisteme destul de ciudate.

Aş putea spune că nici preşedintele şi nici guvernul nu şi-au făcut datoria în rezolvarea crizei. Adică în loc să facă "iaurt" au făcut "lapte stricat".

O bacterie lactică fără creier, pusă în locul unui ministru Boc "cu creier", ar fi făcut nişte "enzime" să le zic - măsuri anticriză - prin care rezolva situaţia dramatică a populaţiei României.

Bacteria n-ar fi zis nici "pâs", ar fi rezolvat problema şi ar fi mers la celălalt "borcan cu lapte", adică la celelalte măsuri, care nu afectează aşa greu viaţa românului.

Şi aici apare perversitatea preşedintelui şi Guvernului Boc. Au creier, şi prima condiţie cerută purtătorilor de creier este să gândească. România are nevoie acum, în criza economică, de "muncă intelectuală", şi nu de "trăncăneala intelectuală" a puterii.