Parliamentary debates

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Sinuciderea - act de disperare financiară"

Criza financiară afectează starea psihică a românilor. De câte ori pe săptămână nu auzim jurnale de ştiri sau citim pagini de presă care încep cu fraza: "...s-a sinucis din cauza crizei". Criza presupune scăderea salariului, dificultăţi la locul de muncă, rate neplătite din cauza lipsurilor financiare şi multe asemenea, toate legate de lipsuri. Toate acestea au grave repercusiuni asupra stării psihice.

Sinuciderile apărute pe fondul crizei economice globale sunt mult mai numeroase în ţările sărace, cu un nivel ridicat de corupţie şi în care programele de dezvoltare şi de investiţii în piaţa muncii sunt mai mult virtuale. Numărul morţilor voluntare este fixat întotdeauna de profilul moral al societăţii. Există deci, pentru fiecare popor, o forţă colectivă, de o energie determinată, care-i îndeamnă pe oameni la sinucidere. Mişcările pe care le face sinucigaşul şi care, la prima vedere, par să exprime doar temperamentul său personal, sînt în realitate urmarea şi prelungirea stării sociale pe care o manifestă la exterior. Sinucigaşii formează o minoritate infimă, dispersată; fiecare îşi săvârşeşte fapta separat. Totuşi, atât timp cât societatea nu se schimbă, numărul sinuciderilor rămâne constant.

Toţi aceşti oameni care se îndatorează la stat o fac în urma unor calcule pe 5- 6 sau chiar 10 ani. Or, dacă dobânzile cresc de câteva ori în decursul creditului, dacă serviciul nu mai este garantat şi într-o secundă te trezeşti şomer, atunci cum să nu te vezi înglodat în datorii şi fără nicio ieşire?!

Specialiştii estimează că există un risc major ca numărul de sinucideri să crească dacă nu se vor face programe naţionale pentru prevenirea sinuciderilor şi pentru prevenirea falimentului familiei, cu toate debitele ei. Statul ar trebui să impună ca din profitul pe care băncile îl obţin să aibă un cont de protecţie al familiei, pentru că şi ele ar fi de dorit să obţină rambursarea datoriilor decât încasarea unei asigurări de viaţă, cu o sumă modică.

Era de mult momentul şi nu e târziu nici acum, să îi facem pe copiii noştri să realizeze că sunt şi lucruri minunate, că au fost proiectaţi pentru a forma o generaţie minunată, să le creăm prin instrumente financiare adulţilor posibilităţi de reeşalonare a unor datorii, posibilităţi de proiectare realistă a visurilor, şi atunci cu siguranţă le vom oferi speranţa şi îi vom îndepărta de ideea îngrozitoare a sinuciderii, care ne macină societatea şi ne zdruncină psihic din toate temeliile.