Parliamentary debates

Domnul Mihai Tudose:

"Reacţii disproporţionate"

Intervenţia mea este motivată de depunerea celor două amendamente care vizează România la Comisia de Politică Externă a Parlamentului European. Este vorba de amendamentul depus de eurodeputaţii Oostlander şi baroneasa Nicholson prin care se cere suspendarea negocierilor, precum şi despre amendamentul formulat numai de baroneasa Emma Nicholson şi care vizează monitorizarea atentă a acţiunilor pe care ţara noastră le va desfăşura de acum înainte.

Este ştiut faptul că România se află pe calea cea bună în procesul de integrare europeană şi că nu există nici un motiv viabil pentru ca negocierile de aderare să fie oprite, aşa cum, de altfel, a declarat recent şi premierul belgian Guy Verhofstandt.

Nu trebuie să uităm ci, dimpotrivă, să ne concentrăm eforturile pentru ceea ce de fapt reprezintă esenţa procesului de aderare, mai precis implementarea legilor pe care Parlamentul le-a aprobat în vederea aderării.

Cred că esenţa tuturor discuţiilor ce ar trebui să preocupe scena politică românească şi mass-media ar trebui să se rezume la voinţa politică pentru implementarea legilor aprobate de către Parlament. Eficienţa procesului de aderare rezidă în mod special sub acest aspect.

Există o reacţie disproporţionată faţă de importanţa amendamentelor amintite şi atitudinea opoziţiei româneşti care cerea demiterea actualului Guvern Adrian Năstase, ca măsură concretă de trecere de la vorbe la fapte. Sunt de părere că reflectarea eficienţei tratării deficienţelor semnalate nu se rezolvă cu soluţiile de tip panaceu.

Reducerea corupţiei presupune pe lângă schimbările efectuate în legislaţie şi schimbări în mentalitatea românească şi în ceea ce priveşte tentaţia de a rezolva o problemă cât şi disponibilitatea de a primi acest serviciu.

Pe de altă parte, suspendarea negocierilor de aderare ar reprezenta o fractură în procesul de reformă în care se află România, iar efectele acesteia s-ar putea resimţi într-un mod mai dur decât ne putem aştepta. Aşa că administrarea unui astfel de tratament de aşa-zisă corijare nu ar produce efecte de dorit, ci dimpotrivă.

Zestrea noastră se constituie în progresele semnificative datorate strategiei de negociere adoptată de Guvernul PSD, în perioada 2001-2003. În perioada precizată, Guvernul a iniţiat măsurile administrative şi legislative suplimentare pentru întărirea capacităţii instituţionale, coordonarea şi eficientizarea procesului de pregătire a aderării la Uniunea Europeană, în vederea recuperării decalajelor înregistrate, în perioada 1998-2000, în raport cu celelalte state candidate.

Astfel, progrese înregistrate şi recunoscute au condus la încheierea provizorie a 22 capitole din cele 30 existente. Acest fapt creează cadrul necesar pentru finalizarea negocierilor în anul 2004. Comisia Europeană aprecia în Raportul de ţară difuzat în noiembrie 2003 că obiectivul aderării în 2007 este unul realist.

Este evidentă atitudinea bivalentă, inclusiv a demnitarilor Comisiei Europene. Pe de o parte este anunţată în presa internaţională decizia unei noi extinderi a Uniunii după evaluarea impactului de extindere cu 10 ţări, printre care şi România, şi pe de altă parte sunt transmise mesaje de încurajare pentru integrarea României.

Astfel, ne aflăm într-un moment care necesită multă fineţe diplomatică şi am convingerea că nu trebuie să alimentăm atitudini pripite şi panicoase. Există destule argumente de partea României pentru a transforma acest moment doar într-o amintire mai puţin plăcută.