Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Când m-am decis să candidez pentru un mandat în Camera Deputaţilor nu am crezut că în "fişa postului" figurează şi circul, sau mai concret spus, spectacolul de prost gust. Nu mă refer la "spectacolele" din şedinţele de plen, pe care le ştiu încă de pe vremea CPUN. Mă refer la spectacolul oferit, sâmbătă 4 martie, de domnul Adrian Năstase, întâmplător şi trecător, deputat şi preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Pe mai toate televiziunile, în paralel cu ştirile comemorative privind cutremurul din 1977, eveniment de un mare tragism pentru români şi România, s-a prezentat vizita (atent şi minuţios organizată) unor ziarişti la domiciliul domnului Adrian Năstase. Am asistat la un moment de o indecenţă maximă. Acei români - majoritatea, cred, de condiţie medie, sau nici măcar atât - au aprins o lumânare pentru pentru rudele sau prietenii dispăruti acum 29 de ani, acei români care au mai bifat un an fără Toma Caragiu, Doina Badea sau Alexandru Bocăneţ, au primit drept "bonus" şi imagini din opulenta casă a domnului Năstase. O paralelă cum nu se poate mai nepotrivită. Nu sufăr de ceea ce se cheamă populism. Ştiu că majoritatea dintre noi, cei din Parlament, avem o situaţie materială bună, mulţi dintre noi fiind chiar foarte bogaţi. Numai că orice om normal şi cu o creştere aleasă nu-şi etalează ostentativ bogăţia în faţa camerelor de luat vederi şi asta într-o ţară în care o mare parte a populaţiei se afla la limita pragului de sărăcie. Şi când o face pentru a da o (îndoielnică după mine) lovitură de imagine, spectacolul de prost gust întrece orice limită.

Să intrăm deci în zona politică a spectacolului de sâmbătă 4 martie, din strada Zambaccian. Ce a vrut să demonstreze domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor? Că nu are nimic de ascuns? Că este un campion al transparenţei? Nimic din toate acestea. A vrut, în primul rând - personal nu cred că a reuşit, efectul fiind unul de bumerang, pentru motivele mai sus amintite - să puncteze la capitolul imagine. A vrut să sfideze procurorii DNA şi în general justiţia, a vrut să sfideze pe toţi cei care fac eforturi pentru a duce România la standartele europene. Şi a mai vrut ceva domnul Năstase. A vrut, pentru a nu ştiu câta oară, de această dată sigur la o oră de vîrf pe toate canalele TV, să mai informeze pe români că toată acţiunea judiciară pornită împotriva sa este una de natură politică. Nu cred că a reuşit nici la acest capitol. Acţiunea judiciară a avut la bază dezvăluiri din presă din anii în care domnia sa era prim-ministru şi a reînceput după ce tot presa a analizat cu profesionalism ultima declaraţie de avere depusă. Ţinând cont de cele de mai sus, îmi exprim dezamăgirea faţă de acest gest gratuit, indecent şi politizat al persoanei care deţine cea de-a patra funcţie în stat.

PS. Nici unul dintre ziariştii invitaţi acasă la domnul Năstase nu avea calificarea necesară pentru a evalua ceea ce le-a prezentat gazda. Cei mai mulţi erau moderatori/realizatori de talk-show-uri, deci formatori de opinie şi imagine. Quod erat demonstrandum.

Vă mulţumesc,