Parliamentary debates

Doamna Minodora Cliveti:

"Violenţa în familie îndreptată împotriva femeilor."

Fenomen extrem de frecvent, adevărat flagel al timpului nostru, care nu ocoleşte nici o ţară, nici un mediu social ori profesional, violenţa domestică este în atenţia specială a instituţiilor europene.

Consiliul Europei, de pildă, a decis, cu prilejul summit-ului de la Varşovia de anul trecut, ca lupta împotriva acestui flagel social să constituie unul din obiectivele cele mai importante ale acestei organizaţii. În noiembrie 2006, va fi lansată campania paneuropeană de combatere a violenţei îndreptate împotriva femeilor, inclusiv a violenţei domestice.

La reuniunea recentă a Comisiei pentru egalitate de şanse a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, raportul pe care l-am întocmit, având ca temă: "Parlamentele unite pentru combaterea violenţei în familie", a fost aprobat şi urmează să fie supus Adunării în sesiunea acesteia din luna iunie.

Uniunea Europeană, la rândul său, acordă tot atât de multă atenţie fenomenului, desfăşurând programe multiple de prevenire şi combatere a violenţei în familie, precum "Daphne". De altfel, prima comisie europeană care a vizitat România în această legislatură a Parlamentului a fost Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi a Parlamentului European, care a ţinut să se informeze despre felul în care Legea de prevenire şi combatere a violenţei în familie nr. 217/2003 este implementată.

În aceste condiţii, când România ar trebui să facă eforturi maxime pentru a îndeplini în detaliu directivele Uniunii Europene, inclusiv în domeniul familiei, constat din analizeze făcute de Centrul Parteneriat pentru Egalitate că în România actuală sute de persoane sunt ucise, un sfert din decese fiind datorate conflictelor de familie. Şi acestea sunt situaţiile de maximă gravitate, când victima îşi pierde viaţa, dar incidenţa fenomenului trebuie stabilită şi după numărul de plângeri depuse la diferite organe de specialitate: 3.621 de cazuri în 2005.

Luându-şi extrem de în serios sarcinile de aderare, Guvernul Năstase a întocmit proiecte legilor în domeniu care astăzi sunt în vigoare şi care au adus notele bune pentru România. Din păcate, implementarea acestora, care revine actualului Guvern, se face într-un mod formal, pentru "bifarea" unor teme, fără să existe o preocupare serioasă pentru înlăturarea cauzelor şi diminuarea efectelor violenţei în familie.

Astfel, Guvernul nu acordă bani pentru adăposturi şi pentru servicii sociale necesare: 29 de centre de adăpost, unele improvizate, altele oferind servicii insuficient, aproape toate construite cu sprijinul organizaţiilor neguvernamentale, centrele de reeducare pentru făptuitorii acestor violenţe lipsind cu desăvârşire.

Şi cum se explică amânarea nejustificată a intrării în vigoare a Legii nr. 301/2004 de modificare a Codului Penal, în care se prevede posibilitatea ca judecătorul să decidă preventiv, deci, înainte de a se pronunţa o decizie de condamnare, îndepărtarea agresorului din domiciliu, prevedere adoptată în 29 iunie 2004 şi neoperabilă, din cauza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005?

În acest timp, victimele femei se înmulţesc: în 2005, din 107 omoruri, 43 au drept victime femei, în timp ce de loviri şi alte violenţe "beneficiază" peste 450. Tot în 2005, au fost cercetate 1.275 de persoane pentru infracţiuni de violenţă în familie şi au fost învinuite 1.026! Aproape toate!

Mă întreb care ar fi proporţiile fenomenului dacă victimele ar depune plângeri, dacă nu şi-ar retrage plângerile, la insistenţele agresorilor sau ale organelor judiciare, care încă mai consideră aceste probleme ca fiind "ale familiei" şi nu ale întregii societăţi.

Legislaţia corectă nu este suficientă! Combaterea violenţei în familie interesează întreaga societate, pentru că violenţa privată face victime directe, cele efectiv agresate, dar influenţează formarea personalităţii copiilor care asistă la asemenea scene. Şi aceşti copii devin adulţii violenţi sau complexaţi de mai târziu.