Parliamentary debates

Domnul Vasile Puşcaş:

"Interesul României şi viitorul Tratatului constituţional european"

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Astăzi nu voi vorbi despre spasmele vieţii politice dâmboviţene şi nici despre scenarii aproape fantasmagorice privind accesul la guvernare. Astăzi voi vorbi despre ceva care se află la aproximativ 3000 km distanţă reală de politica dâmboviţeană, dar, în acelaşi timp, foarte aproape de interesul real al cetăţenilor români.

E vorba despre viitoarea reuniune a Consiliului European de la Bruxelles, care vizează repunerea în topul priorităţilor comunitare a Tratatului Constituţional european. Desigur că dezbaterile asupra acestui subiect există şi au fost deosebit de active în ultimele săptămâni şi luni, în majoritatea statelor membre ale UE.

România, reamintim tuturor colegilor noştri, indiferent de ce parte a eşichierului politic se află, este membru al UE. Şi în această calitate, are dreptul, dar, în acelaşi timp, şi datoria de a aduce o contribuţie la evoluţia construcţiei europene care ne defineşte, începând din 1 ianuarie 2007. Şi, pentru a aduce o contribuţie, este nevoie de o viziune coerentă şi consensuală asupra rolului României în UE, care să exprime şi interesele ţării noastre, ale cetăţenilor români. Ceea ce, din păcate, nu găsim în România, ca şi cum România şi-ar fi abandonat toate interesele de ţară şi popor, la noi predominând numai interesele anumitor indivizi.

Degeaba primim mesaje de îngrijorare din partea grupurilor politice din Parlamentul European şi tot degeaba suntem aproape permanent îndemnaţi de Comisia Europeană să ne concentrăm asupra reducerii decalajelor din perioada de preaderare şi asupra elaborării demersurilor şi proiectelor necesare pentru atragerea fondurilor structurale şi pentru agricultură ce ne sunt alocate prin bugetul UE.

Revenind la reuniunea Consiliului European care va urma, trebuie să spunem că un viitor Tratat constituţional ne priveşte direct şi pe noi, la fel ca pe toate celelalte state membre, în parte şi împreună. Nu ar trebui să ne permitem să ignorăm acest aspect, liniştindu-ne cu ideea că România a ratificat Tratatul Constituţional european odată cu ratificarea Tratatului de Aderare la UE. Cetăţenii români sunt aproape complet neinformaţi, chiar dezinformaţi putem adăuga, în ceea ce priveşte viitorul UE, politicile acesteia şi ce anume presupune statutul de membru al UE. Această lipsă de informare se răsfrânge asupra capacităţii scăzute a administraţiei locale de participare la proiectele finanţate din fonduri europene - şi deci asupra nivelului de trai al cetăţenilor, precum şi asupra potenţialului de investiţii al României.

Mai mult, dacă proiectul constituţional european se relansează sub o nouă formă şi cu un nou conţinut, se va recurge la ratificarea la nivelul statelor membre şi cum observăm că noul curs tinde spre referendumuri care, la rândul lor, sunt însoţite de dezinteres popular faţă de temele europene, ne temem că, şi în acest caz, România va apărea ca fiind, iarăşi şi iarăşi, un întârziat al Europei.

Stimaţi colegi,

Aceasta este mai mult decât o declaraţie politică. Lansăm un apel la responsabilitate şi responsabilizare a tuturor factorilor decidenţi din societatea românească.

În loc să pierdem timp preţios cu dezbateri anoste şi, pe alocuri, chiar vulgare, nu ar fi mai bine să eliminăm restanţele legislative despre care am fost atenţionaţi de Comisia Europeană cu ceva vreme în urmă, printr-o scrisoare adresată Guvernului?

În loc să dezbatem cine pe cine dărâmă, nu ar fi fost mai bine să dezbatem şi să elaborăm Strategia post-aderare şi Programul naţional de reforme?

În loc să numărăm voturile partidelor în fiecare regiune a ţării, nu ar fi mai bine să numărăm cazurile sociale şi să elaborăm planuri care să elimine discrepanţele regionale şi să aplicăm o politică de coeziune economică şi socială ?

Stimaţi colegi,

Nimeni nu mai poate susţine că mai avem timp destul! Deja am pierdut foarte mult timp şi nu numai de la 1 ianuarie 2007, ci din decembrie 2004. Deja avem o imagine deplorabilă în ceea ce priveşte participarea la elaborarea politicilor şi viziunilor europene. Cu ce proiect, cu ce interes, cu ce opinie măcar se prezintă România la viitorul Consiliu European?

Răspunsul e foarte simplu: cu nimic. Şi nu e bine.