Parliamentary debates

Domnul Mihăiţă Calimente:

"DNA - a doua Securitate"

Săptămâna care a trecut a fost una în care declaraţia ministrului justiţiei, Tudor Chiuariu "DNA - a doua Securitate", a făcut deliciul întregii mass - media.

Am discutat şi eu cu alegătorii, apropiaţii şi chiar prietenii mei foarte mult pe această temă. Cu toţii am ajuns la concluzia că, din păcate, ministru Chiuariu chiar are dreptate.

Cum este oare posibil ca o instituţie a statului de drept dintr-o ţară membră a Uniunii Europene să aibă comportamentul şi atitudinea unuia dintre cele mai odioase aparate de represiune din istoria omenirii? Iată că în România acest lucru este posibil. De ce? Pentru că cel care îmbracă în cel mai josnic mod haina Arhanghelului Mihail în lupta contra corupţiei - Preşedintele Traian Băsescu - este cel care coordonează, prin oameni impuşi, DNA.

În România anului 2007, orice acţiune de pe scena politică sau din domeniul marii finanţe are în spate o ameninţare cu un dosar penal pe anticorupţie la DNA. La ordinele lui Băsescu, DNA deschide dosare unor politicieni adverşi, unor înalţi funcţionari ai statului sau unor oameni de afaceri, dosare în care apoi nu se instrumentează niciun fel de probă luni întregi sau chiar ani. În această situaţie despre persoana implicată se spune că "are dosar penal" şi în momentul în care respectivul are o atitudine "neprietenoasă" faţă de Băsescu, "corul bocitoarelor din presă" împreună cu aşa-numiţii intelectuali pornesc ofensiva mediatică împotriva "necredinciosului". Cazurile sunt multe în societatea românească şi reţeta funcţionează cu mare succes.

Oare asta înseamnă stat de drept? Oare pentru asta am sacrificat generaţiile de după 1989, în sensul realizării reformelor necesare accederii României în UE? Pentru asta au murit în decembrie 1989 atâţia tineri nevinovaţi?

Mă cutremur la gândul că România de astăzi, prin modul de comportament al unor domni precum Băsescu, Morar sau Ţuluş, are caracterele unui stat poliţienesc.

Justiţia românească este la pământ, iar principalii săi călăi se numesc Băsescu, Macovei, Morar cu largul concurs al europeanului Frattini, care în rapoartele de ţară introduce după bunul său plac pasaje utile camarilei de la Bucureşti, contrazicându-şi propriile concluzii care se regăsesc în acelaşi document.