Parliamentary debates

Domnul Florin Iordache:

"Traian Băsescu şi ale lui meandre"

Ne apropiem cu paşi vertiginoşi de un moment crucial pentru ţara noastră şi nu numai. Norocul, am putea spune şi aşa, ne-a hărăzit organizarea summit-ului NATO în România. Poate că suntem mai mult sau mai puţin conştienţi, dar noi toţi vom fi protagoniştii unor clipe unice, sub răsuflarea noastră se va scrie istoria...şi acest lucru nu este deloc de neglijat.

Când spun că poate unii dintre noi sunt conştienţi de acest lucru, iar alţii nu, mă refer în special la preşedintele Băsescu, care nu conteneşte să-şi exprime orgoliile cu fiecare ocazie care i se arată.

Deşi preocuparea noastră ar trebui să fie tocmai desfăşurarea în cele mai bune condiţii a acestui summit, totuşi ne pierdem vremea cu lucruri derizorii şi mânate de orgolii copilăreşti, ca să nu le spun prosteşti.

Refuzul constant, chiar episodic aş putea spune, al preşedintelui de a numi persoanele desemnate de primul ministru pentru ocuparea unor funcţii importante în stat, nu fac altceva decât deliciul publicului european care ne arată cu degetul şi se întreabă cum de am intrat noi, atât de nepregătiţi, în Uniunea Europeană.

Cred, cu tărie, că Preşedintele şi-a depăşit încă o dată atribuţiile conferite prin Constituţie, iar Curtea Constituţională, dându-i dreptate Preşedintelui în conflictul pe tema numirii Noricări Nicolai, nu a făcut altceva decât să adauge la Constituţie. Se pare că, în acest moment, ţara este condusă de Curtea Constituţională, iar instituţiile statului, practic, nu-şi mai pot îndeplini atribuţiile pentru că sunt într-o continuă aşteptare a deciziilor primite de la Curtea Constituţională.

Urmărindu-i gesturile şi declaraţiile din ultimul timp, constat cu mirare că domnia sa a fost atins în mod iremediabil de sindromul amneziei de ocazie. Având în vedere că Traian Băsescu se crede mult deasupra Parlamentului, deasupra clasei politice, dincolo de Bine şi de Rău, de tot ceea ce înseamnă Dreptate şi Minciună, cred că orice menţiune suplimentară ar fi de prisos.

Traian Băsescu nu are nevoie de nimeni şi nimic pentru a guverna singur, el nu are nevoie de ajutorul nimănui, ba chiar îl enervează când cineva îi sare în ajutor. Sau... poate că acum va accepta doar sprijinul secretarului general al Partidului Democrat, organizaţia de tineret... Lăsând gluma la o parte, toate acestea ar trebui să înceteze, dacă vrem să mai oferim ceva şi generaţiilor viitoare şi mai ales dacă vrem să ducem undeva numele României, prin intermediul acestui summit extrem de important pentru noi " Este o şansă unică şi nu-i putem da cu piciorul.