Parliamentary debates

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Nürnbergul de la Haga"

Pare anacronic şi de prost gust, dar tribunalul penal de la Haga este o copie nereuşită şi sfidătoare a bunului simţ, atunci când se compară cu marele Nurnberg, acea Justiţie temporară rezultată din necesitatea istorică a învingătorului de a face un bilanţ al atrocităţilor comise de cel de-al treilea Reich şi de a-i trage la răspundere pe criminalii de război. Arbitrajul a devenit o componentă a lumii contemporane, pentru ca tot ce mai mişcă pe planeta Pământ şi în Cosmos să fie cenzurat şi să se desfăşoare potrivit unor canoane şi reguli dictate de interesele celui care dă reţete universale. Acesta stabileşte care trebuie să fie comportamentul popoarelor şi al conducătorilor săi. Haga a devenit sediul Noii Inchiziţii, de care până şi Sfântul Părinte - Papa Ioan Paul al II-lea, s-a desolidarizat, cerând public iertare, după sute de ani, pentru tot ce a însemnat ea în viaţa umanităţii.

Spirite universale au căzut victime ale unui elan distructiv, satanic, al unor judecători blocaţi în robe şi dogme cu aparenţă divină, pentru ca astăzi să se recunoască hidoşenia acestei creaţii diabolice. Vor mai trece, poate, sute de ani, pentru a ne convinge că actorii de la Haga sunt la fel de odioşi ca şi cei din Evul Mediu. Ei execută poruncile Noii Ordini, lansând versiuni de intoxicare şi dezinformare care să dea legitimitate acţiunilor distructive asupra unor popoare şi lideri căzuţi în dizgraţie. Interesele acestei Ordini sunt apărate de o slugă profesionistă, cu faţă smochinită, acră, rigidă şi plină de venin, căreia îi mai lipseşte doar coasa, căci roba neagră o poartă tot timpul. Zoran Djindjici a fost Calul Troian care l-a livrat pe Miloşevici, prietenul României, în miez de noapte, fără aprobarea Parlamentului sau şefului statului, abatorului de la Haga, unde acesta şi-a pierdut viaţa ca cea de a treia victimă a acestei odioase instituţii de exterminare. Acum, cei doi adversari politici se află în lumea umbrelor, unul îmbrăcat în portocaliu (culoarea sângelui spălat), ca orice călău care se respectă, celălalt pe masa de autopsie, ca victimă. Pentru că Inchiziţia este de gen feminin, Patronii i-au pus în frunte o femeie, ca să dovedească omenirii că gingăşia nu este întotdeauna apanajul sexului slab. Mă tot întreb dacă această Doamnă-inchizitor poartăo cruciuliţă creştinească la gât, care s-o ferească de toate relele în care s-a băgat şi pe care le cauzează. Care ar putea fi virtuţile ei feminine?! Pare mai degrabă o amazoană pătimaşă, însetată de sânge, dornică de senzaţii tari. Acţiunile ei sunt îndreptate asupra unor popoare şi a conducătorilor acestora, pentru a-i reduce la tăcere! Culmea este că şi la noi se găsesc suficienţi lachei şi lichele televizate, specialiste în diversiune, care legitimează acte incredibile de imixtiune în viaţa altor popoare şi aprobă cu infantilism şi slugărnicie crima ca armă politică. De ce n-or fi început piesele regizate la Haga cu tragediile de la Hiroşima şi Nagasaki, Vietnam, Kuweit, Afganistan, Irak ...şi celelalte zone de pe glob supuse colonizării?!

Justiţia de la Haga nu este oarbă, ci numai conştiinţa ei! Tribunalul Penal de la Haga este un fel de Cazinou, în care jucătorii sunt aduşi în lanţuri şi obligaţi să-şi piardă viaţa la ruletă, spre Gloria efemeră a organizatorilor.