Parliamentary debates

Domnul Stelian Duţu:

Declaraţie politică: "Cine mai crede în P.S.D. "

Asistăm cu toţii, în ultimele zile, la o nouă ofensivă mediatică din partea reprezentanţilor fostului partid de guvernământ, actualmente o glumiţă de partid de opoziţie, pe numele său - Partidul Social Democrat. Noile atacuri îndreptate către "guvernarea portocalie", aşa cum ne denumeşte fosta guvernare, care îşi schimbă mai repede culorile şi sigla decât năravul, are ca puncte de reper afirmaţii care mai de care mai sforăitoare. "Centralism oligarhic", "tunuri", "grupuri de interese" sunt doar câteva dintre epitetele cu care liderii social-democraţi gratulează alianţa de guvernare. Este şi firesc să utilizeze aceşti termeni, întrucât social-democraţii sunt cei care i-au inventat şi au patent exclusiv de utilizare.

Recenta întâlnire a conducerii social-democrate cu aleşii locali a fost un moment mai mult decât prielnic pentru a se lansa noi atacuri la adresa Alianţei D.A. Cu regret afirm însă că devine din ce în ce mai evident faptul că P.S.D. s-a înscris pe un drum fără întoarcere, al penibilului şi ridicolului, fără ca actuala putere să mişte vreun deget în acest sens. Spun, cu regret, când văd în ce hal a ajuns P.S.D., întrucât şi noi, ca Alianţă de guvernare, avem nevoie de o opoziţie puternică, serioasă, coerentă, capabilă să critice actuala putere cu argumente serioase şi pertinente.

Penibilul din care P.S.D. tot încearcă să iasă, dar fără succes, după decembrie 2004, a trecut prin mai multe faze. După execuţia în direct şi cu public a lui Ion Iliescu, după chinuitoarele scandaluri cu mătuşile conducerii, care au condus şi la sacrificarea lui Adrian Năstase, după "Generaţia 2008", cu Marian Vanghelie drept port-drapel, campania de rebrandare, cu nişte zburătoare neidentificate a căror direcţie este către dreapta, după vârful de lipsă de idei şi mesaj politic prin mascarada "fapte şi minciuni", după noile categorii de politicieni scormonitori prin tomberoane şi rupţi de somn la volanul maşinii prin intersecţii, P.S.D. atacă din nou, folosind cuvinte şi ameninţări care seamănă însă cu zgomotul unui butoi gol.

Desigur, cine îl mai crede pe Mircea Geoană, de care epitetul lansat de Ion Iliescu s-a lipit ca marca de scrisoare, sau cine mai poate crede o conducere de partid care dădea drept exemplu anumiţi politicieni, care acum caută prin gunoaie.

Fără îndoială că liderii P.S.D uită extrem de uşor capacitatea lor "excepţională" de a conduce "profesionist" destinele României, prin fapte reale, şi nu prin minciuni.

Chiar dacă dau dovadă de memorie scurtă, le amintesc în ce a constat această "capacitate" a lor, dublată de fapte: bani publici drenaţi în firmele de partid, îmbogăţirea unei clientele psd-iste, în detrimentul marii mase de oameni necăjiţi, transformarea respectării legii într-o opţiune pentru membrii P.S.D. şi o obligaţie pentru restul românilor, încolonarea elevilor şi profesorilor din şcoli pentru participarea la diverse evenimente de partid, presiuni asupra tuturor celor care aveau curajul să înfrunte sistemul P.S.D., corupţie generalizată şi instituţionalizată, bătaie de joc asupra românilor, din ale cărei elemente vă reamintesc doar două : "RAFO" şi jenantele stenograme de partid.

Dacă actuala putere nu îşi face treaba, cu siguranţă va fi sancţionată de electorat. Însă până la acel moment este bine să nu uităm ce a însemnat P.S.D. pentru România, cât bine şi cât rău a făcut românului de rând. Şi ce ar fi însemnat pentru România încă patru ani de guvernare P.S.D.