Parliamentary debates

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Ceauşescu are de ce să invidieze PDL"

A venit toamna şi a început şcoala. Anul şcolar 2010-2011 a debutat cu flori şi fluturaşi. Este vorba despre fluturaşii pe care dascălii clujeni şi i-au prins în piept şi pe care era inscripţionată noua stare a sistemului bugetar, minus 25%. În alte părţi, protestele au fost mai puţin elegante, profesori şi părinţi huiduind reprezentanţii puterii.

Ieri am aflat veşti noi: sindicatele bugetarilor purced la proteste. Unele de stradă, pe 22 septembrie, dar o federaţie vorbeşte şi de cea mai radicală formă de protest, greva generală, protest ce ar urma să se declanşeze pe 27 septembrie. Ca număr, că or fi 12 sau 34 de mii, probabil că potenţialii grevişti nu impresionează. Dar ar trebui să impresioneze faptul că este vorba despre funcţionari publici cu activităţi în zona combaterii evaziunii fiscale, funcţionari a căror grevă ar urma să afecteze circa 350 de instituţii publice. Adică Garda Financiară, Inspecţia Muncii, Protecţia Consumatorului, Ministerul de Externe, CNSAS, Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei, Garda de Mediu, instituţii ale căror angajaţi sunt afiliaţi la Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici. Mai mult, e foarte posibil ca şi sindicaliştii din administraţia publică să se solidarizeze cu această grevă. Adică alte sute de instituţii, în general primării şi consilii judeţene, s-ar putea să aibă activitatea blocată din cauza acestei greve.

Motivele acestor proteste au fost cum nu se poate mai bine prezentate de unul dintre liderii de sindicat. "Funcţionarul public este flămând, îndatorat, n-are stabilitatea locului de muncă, stabilitate salarială, iar cu aceşti funcţionari nu se pot combate fenomenele care afectează bugetul de stat, adică evaziunea fiscală, munca la negru, protecţia consumatorului". Personal nu sunt de acord cu greva drept mijloc de protest, dar nu pot să nu fiu de acord cu spusele liderului de sindicat. După reducerea salariilor din sectorul bugetar, cei mai afectaţi s-au dovedit a fi funcţionarii de execuţie din instituţiile publice şi din administraţia publică locală. Cea mai mare parte a acestora au salarii mai mici de 800 de lei, iar apropierea iernii, cu toate creşterile de preţuri anunţate, de la alimente la utilităţi, are darul de a-i îngrijora chiar şi pe cei mai bine plătiţi. Singurii care par sa stea liniştiţi şi să nu vadă dezastrul care se apropie sunt guvernanţii. Închişi în turnul de fildeş al puterii, ei văd doar ceea ce le convine şi le place: ciolanul.

Îl rog pe domnul prim-ministru Emil Boc ca, între două vizite la Palatul Cotroceni, să arunce o privire şi asupra lumii reale, lumea în care copiii nu mai stau cu mâna pe telecomandă, pentru că nu mai au televizor sau pentru că locuinţa lor a rămas fără electricitate. La 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, românii sunt mai săraci, veniturile lor sunt mai reduse şi speranţele aşijderea. Înainte de 1989, dascălii erau respectaţi, nu doar de elevi, ci şi de stat, medicii erau încurajaţi să-şi practice meseria, iar absolvenţii şcolilor, indiferent de nivel, aveau şansa unui loc de muncă. Şi cred că Nicoale Ceauşescu şi susţinătorii săi ar jubila acum dacă ar vedea cum o duc românii. Sau ar fi invidios pentru că nici în 20 de ani nu a sărăcit ţara cum a reuşit PDL. Plus că a plătit şi datoria externă.