Parliamentary debates

Domnul Mihai Banu:

"Pe când o strategie a spaţiului rural?"

Mă aşteptam ca un guvern cu o majoritate zdrobitoare să elaboreze o strategie pentru cele mai importante domenii ale momentului: agricultura şi dezvoltarea rurală, pe măsura forţei "Parteneriatului pentru România".

Ceea ce vreau să vă spun este poate ciudat, dar este adevărat. Am găsit în loc de strategie o înşiruire de dorinţe fără speranţe pentru spaţiul rural.

Nepăsarea şi delăsarea, nepriceperea, incompetenţa sunt pricinile acestor stări de lucru, care vor duce spaţiul rural spre dezastru.

Unii dintre autorii programului se străduiesc să păstreze aceeaşi stare de lucruri. Nu văd viitorul, nu ştiu că o strategie presupune: obiective, buget, instituţii şi beneficiari. Nu au înţeles că priorităţile momentului sunt cele două domenii: agricultura şi dezvoltarea rurală. Nu au înţeles că obiectivul fundamental al strategiei de la Lisabona este dezvoltarea durabilă a spaţiului rural.

Îmbătrânirea satelor, migraţia tinerilor, abandonul terenurilor, degradarea solurilor, sărăcia sunt suficiente argumente care demonstrează că satul românesc nu mai are viitor.

Structura proprietăţii funciare, mai ineficientă decât în secolul XIX, absenţa instituţiilor de consultanţă şi consiliere, abundenţa instituţiilor de control nu dau nicio speranţă tinerilor din spaţiul rural. Cei care au guvernat în perioada 2000-2006 au uitat că au negociat în defavoarea ţăranului român, că au pus în pericol aderarea României la UE.

Aşa cum arată Programul de guvernare şi prognozele pe 2009-2012, putem afirma că ceea ce nu a reuşit Nicolae Ceauşescu în perioada comunistă, au reuşit guvernanţii perioadei capitaliste: distrugerea satului românesc! Se vede foarte bine că obiectivele fundamentale ale agriculturii şi dezvoltării rurale au fost abandonate. Produsele româneşti pierd bătălie după bătălie cu produsele străine.

Despre rolul primordial al agro-mediului în dezvoltarea rurală nici nu se vorbeşte. Gestionarea durabilă a terenurilor agricole şi forestiere a ajuns obiectivul negustorilor de terenuri şi nu al guvernanţilor. Gospodarii pierd bătălia cu fondurile europene şi doar vârsta îi opreşte să nu se revolte.

Domnilor, toată lumea recunoaşte că agricultura şi dezvoltarea rurală trebuie să reprezinte primele priorităţi ale României. Ministrul finanţelor ne îmbrobodeşte cu principiul echilibrului bugetar între sectoarele prioritare, în timp ce realitatea demonstrează că agricultura şi dezvoltarea rurală au primit de zece ori mai puţin decât infrastructura, de opt ori mai puţin decât învăţământul, de şase ori mai puţin decât sănătatea.

Dacă partidele aflate la guvernare nu înţeleg nimic din filozofia spaţiului rural, nu înţeleg nimic din necesitatea elaborării unei strategii pentru cel mai important domeniu al momentului, atunci putem vorbi de pericolul pe care îl reprezintă această guvernare pentru pregătirea României pentru cea de a doua etapă a Politicii agricole comune.

Istoria se repetă. Pricina nenorocirilor din agricultură şi dezvoltare rurală din trecut nu va deveni un izvor dătător de speranţe pentru viitor, aşa cum ar fi fost normal. Nu există nici o nădejde de îndreptare, deoarece nu există nicio viziune de ansamblu asupra viitorului. Guvernul nu vede ţara din cauza Bucureştiului, aşa cum uneori pădurarul nu vede pădurea din cauza copacilor.

Urmaşii răzeşilor din zonele de deal şi de munte se vor pierde sub ochii indiferenţi ai statului. Marile organizaţii agricole de la câmpie vor cădea pradă nepăsării, delăsării şi incompetenţei.