Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Chiper:

Se apropie momentul finalului de an şi o dată cu aceasta apar previziunile cu conţinut negativ despre activitatea economică şi despre evoluţia nesatisfăcătoare a ţării în drumul ei anevoios de racordare la sistemul european.

Din comunicatele agenţiilor internaţionale de specialitate aflăm că economia românească prezintă simptomele clasice ale supraîncălzirii, în special adâncirea semnificativă a deficitului de cont curent. Mai aflăm, de asemenea, că s-a dublat în timp de 6 luni, numărul de falimente, cele mai multe dintre ele înregistrându-se în agricultură şi comerţ, semn că cele două sectoare - până acum prospere - sunt tot mai mult confruntate cu "invazia" de produse din import, mai bune calitativ dar şi realizate cu costuri mai mici (mai precis, cu subvenţii mai mari - în cazul produselor agricole).

Însăşi marile reviste străine cu profil economic relatează despre evoluţia ascendentă a preţurilor din România, care lasă mult în urmă salariile şi produc dezechilibre financiare, arierate şi blocaje, mai ales în sectoarele lipsite de concurenţă, dar care asigură cea mai mare parte a utilităţilor publice.

Şi mai grav este faptul că acest tablou sumbru nu este configurat de reprezentanţii Opoziţiei politice sau de analiştii "subiectivi şi pătimaşi", ci de marile instituţii de credit internaţionale (cum este FMI), precum şi de unele agenţii de rating (cum este Fitch), care atrag atenţia asupra faptului că se importă disproporţionat mai mult decât se produce şi se exportă, că investiţiile externe evoluează lent şi sunt pe termen scurt, că nu se acţionează destul asupra reducerii cheltuielilor publice - prea mari comparativ cu puterea economică şi financiară a ţării.

Paradoxal însă, deciziile şi acţiunile guvernamentale par să urmeze o cale inversă, care accentuează aceste stări de lucruri negative: libera concurenţă în unele sectoare este întârziată, privatizările stagnează, reducerea personalului din administraţie este ignorată în continuare, iar în sectoarele neperformante consumatoare de fonduri de la buget se amână aplicarea unor reforme reale, de exemplu în minerit, în unele unităţi ale construcţiei de maşini neprivatizate sau în domeniul energiei.

Toate acestea trebuie să constituie probleme asupra cărora Guvernul nu poate doar să privească. Este nevoie să le şi rezolve la timp.