Parliamentary debates

Domnul Mircea Valer Puşcă:

«Gaura din stratul de ozon şi "bombele" din dosarele fostei Securităţi»

Recentul scandal iscat pe marginea alegerii preşedintelui CNSAS îmi readuce aminte de problematica găurilor din stratul de ozon, adusă în atenţia responsabililor politici mondiali de către oamenii de ştiinţă şi nu numai...

Discuţiile destinate problematicii economice în viziunea "dezvoltării durabile" au provocat tensiuni între statele lumii, cel puţin în ceea ce priveşte abordările legate de limitarea poluării. Argumentul celor care susţin politica de limitare a poluării se sprijină pe constatarea oamenilor de ştiinţă privind legătura cauzală dintre poluare, efectul de seră, subţierea statului de ozon şi pericolele nefiltrării radiaţiei solare prin apariţia găurilor din stratul de ozon... State industrializate, care au aceptat acest punct de vedere şi care au semnat Acordul de la Rio de Janeiro, cumpără dreptul de poluare de la state care deţin păduri şi nu au industrii poluante. La polul opus se situează state care n-au aderat la acord şi care pun bunăstarea propriei naţiuni mai presus de riscurile modificărilor climatice sau ale apariţiei găurilor din stratul de ozon...

Cu siguranţă vor fi unii care nu vor fi înţeles care este legătura dintre "scandalul CNSAS" şi politicile legate de riscul poluării şi al apariţiei găurilor din stratul de ozon. Aparent, cei care nu au înţeles unde este legătura, au motive să fie nedumeriţi! Mai mult, pe fond, chiar nu există legătură... Dar am simţit nevoia să fac o paralelă pentru că o legătură, totuşi!, există între cele două evenimente, anume faptul că şi într-un caz şi în altul înteresele de tip personal prevalează unei soluţii obiective, de "bun-simţ"! Iar în ceea ce înseamnă bunul-simţ, înţelepciunea populară, prin experienţa ei seculară, ne învaţă:

• că e bine să pui "omul potrivit, la locul potrivit";
• că pentru a nu avea surprize neplăcute, "ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face";
• că "ce naşte din pisică, şoareci mănâncă" sau
• că "aşchia nu sare departe de copac".

Aşadar, pe fiecare, propriul discurs şi abordarea personală îl "deconspiră", poate, mai mult decât eventualele dosare din arhivele fostei Securităţi... Pentru că, nu-i aşa (?), "gura păcătosului adevăr grăieşte" şi "ce-şi face omul cu mâna lui..."

În egală măsură, atât deconspirarea fostei Securităţi cât şi Legea lustraţiei sunt binevenite şi necesare, dacă vrem cu adevărat însănătoşirea vieţii politice, destructurarea "sistemului ticăloşit" şi eliminarea din poziţiile de decizie a celor care pot fi şantajaţi cu "dosarul" de la Securitate sau cu cel aflat în arhivele fostului PCR!

Este momentul să dovedim acum, în ceasul al 12-lea, voinţa politică de a pune capăt "jocurilor" făcute de cei care, prin şantaj şi/sau de teama de a nu fi deconspiraţi, au "tăiat şi spânzurat" de mai bine de 16 ani... Dacă va fi ratată şi această ocazie, nimic nu ne va scuza şi spăla păcatele... Personal consider că domnul Constantin Ticu Dumitrescu este "omul potrivit" pentru a ocupa funcţia de preşedinte al CNSAS şi că Legea lustraţiei trebuie adoptată, prin vot nominal, în Parlamentul României. Aceasta este "soluţia de bun simţ", aşa cum o simt eu. Şi una şi alta pot fi înfăptuite. Timpul nu este, încă!, pierdut... Trebuie doar voinţă şi respect faţă de promisiunile făcute. Simplu, nu?