Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of September 19, 2006
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.138/2006
Video - Flash & IOS
| Vous etes ici: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of September 19, 2006 |
Sittings of the Chamber of Deputies of September 19, 2006
| 1. | Intervenţii şi declaraţii politice ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.57 | Aurel Vlădoiu - declaraţie politică cu titlul "15 septembrie - oftatul înăbuşit al părinţilor"; | ![]() |
||
|
"15 septembrie - oftatul înăbuşit al părinţilor" La art.32 alin.1, Constituţia spune românilor că "Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu", iar din alin.4, părinţii de copii-elevi înţeleg că "Învăţământul de stat este gratuit". Capitolul V al programului de guvernare, copertat în portocaliul la modă în decembrie 2004, este conceput să convingă că viitorul învăţământului românesc nu poate fi altfel decât portocaliu. Găseşti în el standardele educaţionale europene şi resurse alocate după necesităţi, pentru reabilitarea şcolilor şi construcţia altora, mai ales la ţară, unde dascălii vor primi, pe lângă sporuri salariale, decontări pentru transport, cazare şi stimulare pentru stabilizare. Bani din belşug sunt şi pentru generosul program "Finanţarea îl urmăreşte pe cel ce studiază". Capitolul dedicat învăţământului, din programul de guvernare portocalie, nu face referiri la dublarea salariilor dascălilor, la fel de clare ca oferta electorală şmecheră din 2004, dar le asigură cadrelor didactice, "o creştere substanţială, peste creşterea medie a salariului din economie, luând în considerare necesităţile legitime ale slujitorilor şcolii, statutul şi respectul de care aceştia trebuie să se bucure în societate". Aruncându-mi ochii peste Politica în domeniul educaţiei din Programul de guvernare al Alianţei "Dreptate şi Adevăr", pentru că este de mare actualitate, am realizat că perfecţiunea nu este iluzorie. Ea s-a materializat la sfârşitul anului 2004 dar, din păcate, a trăit doar atât cât a durat campania electorală, extrem de bine regizată, cu lacrimi şi ameninţări, cu sunet şi culoare...portocalie. Dacă dascălii ar fi aprofundat textul închinat lor, elevilor şi educaţiei naţionale în general, în Programul de guvernare al Alianţei D.A., ar fi dispărut raţiunea grevelor din învăţământ. Pentru dascăli şi elevi, pentru că părinţii de elevi, "componenta trinomului educatori-elevi-părinţi, axul fundamental al Mişcării pentru educaţie", cum foarte frumos se exprimă actualii domni guvernanţi, ei bine, părinţii şi elevii oricum nu fac grevă. Ei au învăţat cândva că "Cine are carte, are parte" şi vor, pentru copiii lor, toate "părţile" pe care ei n-au putut să le aibă. De aceea, părinţii de copii-elevi nu vor face grevă niciodată în această calitate pe care statul le-a recunoscut-o, oricât ar trebui să se sacrifice pentru a-şi vedea copiii domni cu carte. Dacă din când în când ne putem permite nostalgia de a ne aminti de şcoală, este imposibil să nu ne amintim şi de clopoţel şi sunetul lui, simbolul fiecărui început de an şcolar. Dar, de fapt, clopoţelul nu mai este decât în amintirile noastre. De câtva timp, începutul şcolii nu mai este vestit de clasicul clopoţel, ci de robusta sonerie, mult mai competentă în privinţa decibelilor. Ea acoperă mai bine oftatul înăbuşit a părinţilor. |



