Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of September 7, 2010
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.124/2010
Video - Flash & IOS
| Vous etes ici: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of September 7, 2010 |
Sittings of the Chamber of Deputies of September 7, 2010
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.58 | Gigel-Sorinel Ştirbu - declaraţie politică: "România are ministru de externe?"; | ![]() |
||
|
"România are ministru de externe?" Am citit duminică pe fluxurile de ştiri că "zeci de mii de oameni au defilat sâmbătă în aproape 130 de oraşe din Franţa şi în faţa ambasadelor franceze din mai multe ţări ale Uniunii Europene, protestând faţă de politica de securitate a Franţei, caracterizată drept "xenofobă", în special în ceea ce priveşte expulzarea colectivă a romilor". Potrivit Ministerului de Interne francez, la proteste au participat 77.300 de persoane, dar organizatorii citaţi de cotidianul "Le Parisien" au susţinut că a fost vorba de 100.000 de manifestanţi. Tot din mass-media am înţeles că la Paris, mobilizarea manifestanţilor a debutat cu cântece interpretate sub ferestrele ministrului imigraţiei, Eric Besson, de celebri interpreţi francezi precum Jane Birkin, Jeanne Cherhal sau Agnčs Jaoui care i-au cântat respectivului ministru melodia "Les Petits Papiers", a regretatului Serge Gainsbourg. Manifestaţii au avut loc şi la Roma, unde câteva sute de persoane s-au adunat în faţa Ambasadei Franţei pentru a protesta faţă de deportarea romilor din Franţa, dar şi în privinţa politicii italiene privitoare la nomazi. Iar la Londra, manifestanţii au afişat pancarte cu Sarkozy, sub care se putea citi: "Vinovăţie în spatele zâmbetului". Şi exemplele ar putea continua şi cu ce s-a întâmplat la Bruxelles, şi în alte locuri. În tot acest timp, la Bucureşti, este o tăcere totală. Nu mă refer la inexistenţa vreunei manifestări de amploare, ci la tăcerea oficialilor Ministerului Afacerilor Externe, în special a ministrului de resort. O tăcere condamnabilă, ţinând cont de faptul că asistăm de o lună de zile la batjocorirea României. Vreau să fiu foarte clar. Nu sunt de acord cu existenţa unor tabere ilegale ale romilor, fie ei români, fie ei de orice altă naţionalitate. Nu sunt de acord cu comportamentul unei părţi a acestora. Dar de aici la expulzarea în masă este cale lungă. Da, ştiu, sunt romi - din păcate, mulţi din România - care comit fapte antisociale pe acolo pe unde sunt. Dar, dacă au greşit, ei trebuie să plătească la fel ca şi indigenii care comit infracţiuni similare. Au furat, au lovit, să fie condamnaţi de justiţia franceză, aşa cum sunt condamnaţi infractorii lor. Sau, dacă expulzarea reprezintă de la caz la caz ultima soluţie, aceasta să fie însoţită de explicaţii clare, pentru ca justiţia din România să-şi facă datoria. Dar a expulza în masă, fără explicaţii, sau la adăpostul unor explicaţii de convenienţă - autorităţile franceze susţin că este vorba de repatrieri voluntare, iar oficialii MAE nu doar că înghit ce li se spune, dar şi întăresc această versiune - reprezintă o jignire a României. Pentru că, în ultimă instanţă, cei în cauză au paşaport (sau carte de identitate) cu însemnele statului român. Prin modul în care (nu) acţionează ministrul de externe şi ceilalţi oficiali MAE, rezultă în fapt că ne (auto)recunoaştem un statut de ţară de rang inferior în Uniunea Europeană. Or, aşa ceva este inadmisibil. Dacă printre cei expulzaţi s-ar fi aflat, să zicem, măcar o persoană posesoare de paşaport maghiar, fiţi sigur că oficialii de la Budapesta ar fi luat foc. Şi nu numai ei, ci şi întreaga diasporă maghiară. Dar oficialii din capitala aflată la câteva sute de km de Budapesta se complac într-o tăcere complice. Vreau să nu fiu greşit înţeles: o parte din cei care au protestat şi vor mai protesta în Occident, o fac din interes sau calcul politic propriu. Dar numărul celor care se opun xenofobismului, rasismului şi militează pentru drepturile omului este infinit mai mare decât cel al purtătorilor de interese proprii. Or, dacă nici atunci când francezii, italienii, britanicii sau belgienii protestează în stradă pentru o cauză care nu este în primul rând a lor, şi diplomaţia românească tace, asta nu poate însemna decât că nu avem diplomaţie. Practic, avem cea mai slabă diplomaţie din ultimii 100 de ani şi cel mai slab ministru de resort. Sunt convins că dacă va avea cineva curiozitatea să întrebe pe stradă - atenţie, nu oriunde, ci în centrul Bucureştiului - 30 de persoane, "cine este ministrul de externe al României", nu va avea nici o surpriză dacă va obţine doar 3 sau 4 răspunsuri corecte. Deşi cred că şi acestea sunt multe. Cred că o demisie de onoare se impune în cazul domnului Baconschi. |



