Parliamentary debates

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Noi să fim sănătoşi!"

Ministerul Sănătăţii a fost probabil, în anii postdecembrişti, vedeta ştirilor de senzaţie, legat de el s-au ivit cele mai mari scandaluri de presă, cele mai crunte crize guvernamentale, pentru că trăim într-o Românie a nevoilor minime încă nesatisfăcute, a iresponsabilităţii faţă de sănătatea noastră. Minţi luminate, doctori de renume şi-au stricat de cele mai multe ori reputaţia profesională încercând să gestioneze un minister de funcţionalitatea căruia depinde cea mai mare parte a românilor.

De 15 ani de zile, în sistemul de sănătate se pompează sume imense de bani şi, în ciuda acestui lucru, realitatea este sumbră, situaţia este degradantă. Pe zi ce trece, românii sunt mai bolnavi, mai puţin trataţi şi mai nemulţumiţi de serviciile oferite de medici. Asigurarea stării de sănătate a oamenilor care cotizează la asigurările de sănătate seamănă din ce în ce mai mult cu o gaură neagră în care se afundă deopotrivă politicieni, medici şi pacienţi. Cozile, cu bătrâni abia ţinându-se pe picioare în faţa farmaciilor, au devenit un laitmotiv care ilustrează cel mai bine unde s-a ajuns, cu câtă superficialitate şi iresponsabilitate a fost gestionat acest domeniu, de-a lungul anilor.

Când toată lumea era consternată de faptul că PNL a nominalizat un economist pentru portofoliul Sănătăţii, am fost printre primii care au primit cu entuziasm vestea: problema Sănătăţii în România nu este că avem medici slab pregătiţi sau oameni mai bolnavi decât alţii, nici măcar că nu sunt bani - baiul cel mai mare era că nici un ministru medic nu a ştiut să creeze o ecuaţie între aceste variabile; pentru că formaţia sa era cu totul alta, pentru că venea din sistem şi tindea să nu vadă bubele mici, pentru că avea prea mulţi prieteni în sistem, prea multe obligaţii şi era nevoit să facă prea multe compromisuri. Este clar de ce miniştrii doctori s-au sfiit, în ultimii 15 ani, de la a folosi bisturiul dreptăţii pentru a face ordine în propria ogradă.

De când a fost desemnat să coordoneze Ministerul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu a început o adevărată luptă cu obiceiurile, cutumele din sistem; pentru început, a reuşit să acopere datoriile cumulate de 15 ani de către medicii miniştri, apoi a propus o modalitate mai bună de cheltuire a banilor din sistem; acum a reuşit să realizeze un set de legi care spun adio cumulului de funcţii, ce duc la un cras conflict de interese. Ce a primit la schimb: atacuri neîntrerupte de la cei vizaţi, proteste mârşave, afirmaţii neadevărate, acuze demagogice.

Sunt convins că în zilele imediat următoare PSD va depune o moţiune de cenzură la pachetul de legi ale Sănătăţii, o ultima încercare de intimidare a celui care sper sincer că va pune Sănătatea pe picioare. Este o falsă problemă: parlamentarii PSD sunt ultimii în măsură să verse lacrimi pentru situaţia din Sănătate - guvernarea falimentară 2000-2004 este autorul moral al acestei situaţii nedorite, din cauza neregulilor lăsate în sistem, a datoriilor şi a debandadei necontrolate în cei patru ani de guvernare.

Consider aceste declaraţii şi atacuri împotriva pachetului de legi ale Sănătăţii ca fiind o ultimă zvâcnire a celor care încă mai speră la eternul "las-o, mă, să meargă aşa, ne-am obişnuit cu ea". Spre binele tuturor, sunt convins că circul mediatic de dat jos ministrul nu va reuşi, că reforma va merge până la capăt pentru a-şi atinge scopul.

În scurt timp, legile necesare reformării din temelii a sistemului medical vor intra în vigoare: prin urmare, sute de directori de spitale care sunt şi medici, în acelaşi timp, vor trebui să renunţe la una dintre cele două funcţii - un principiu normal şi moral. Deşi pare o altă discuţie, sunt convins că revenirea subiectului Sănătăţii în prim planul dezbaterilor din ultima vreme nu este întâmplătoare. De ambiţia ministrului Nicolăescu depinde în acest moment însănătoşirea Sănătăţii din România şi îndeplinirea unei dorinţe ancestrale a românului - "Noi să fim sănătoşi!".