Parliamentary debates

Domnul Gabriel Tiţa-Nicolescu:

"Agricultura ţării este cel mai mare eşec al perioadei de tranziţie."

Agricultura, cultivarea pământului pentru a creşte plante a constituit ramura principală de la începuturile civilizaţiei. Ea asigură cea mai mare parte a alimentelor, materiale necesare pentru îmbrăcăminte şi alte materii prime pentru industrii.

România este al doilea mare producător agricol din Europa Centrală şi de Est, după Polonia, şi la nivel mediu comparativ cu UE. Avem o populaţie rurală de 10 milioane de locuitori, dintre care 3,3 milioane sunt activi agricol, ceea ce ne situează tot pe locul al doilea în Europa. Standardele UE impun ca forţa de muncă în sectorul agricol să fie de maximum 5%. Alinierea la standardele UE va aduce şomaj masiv în agricultură şi mulţi locuitori vor fi nevoiţi să migreze de la sat la oraş.

Populaţia activă agricol de la noi este de şase ori mai mare decât media europeană, iar ponderea agriculturii în PIB este de aproximativ 11 ori mai mare în România decât cea existentă în UE. Surplusul semnificativ de forţă de muncă, împreună cu lipsa cronică a capitalului reprezintă unele dintre principalele probleme cu care se confruntă agricultura românească din perioada de tranziţie.

În România din agricultură abia hrănim doar un sfert din populaţia ţării, în condiţiile în care am putea produce pentru cel puţin 80 milioane de persoane.

Deşi toate partidele au promis, în fiecare campanie electorală, că vor face şi vor drege pentru agricultură, nu există nici acum o strategie reală pe termen lung, de dezvoltare a acestui sector despre care majoritatea analiştilor susţin că este cea mai sigură soluţie de ieşire din criză.

Agricultura din România este foarte proastă, pentru că niciun guvern din ultimii 20 de ani nu a făcut nimic pentru a redresa situaţia. Nimeni nu a pus la punct această problemă şi este păcat, pentru că natura ne ajută. În plus, sunt fondurile europene care ar putea fi accesate şi pe care am putea să le atragem rapid. Trebuie eliminată birocraţia, iar Guvernul trebuie să ofere sprijin în acest sens.

Dincolo de fondurile europene, oportunităţile la nivel local pot apărea şi din aplicarea unui cadru de reglementare mai stabil şi mai predictibil ca urmare a implementării Politicii Agricole Comune, cu efecte pozitive în ceea ce priveşte stabilizarea preţurilor. Valorificarea deplină a avantajelor integrării României în Uniunea Europeană ar putea deschide noi oportunităţi pentru fermierii români, ce vor putea aproviziona o piaţă cu o populaţie ce depăşeşte 80 milioane de locuitori.

Teoretic, România poate deveni a treia putere agricolă a Europei, după Franţa şi Germania, în condiţiile unei absorbţii bune a fondurilor europene până în 2013, a unor investiţii străine directe semnificative şi a unui anumit sprijin guvernamental.

Politica total ineficientă din ultimii 20 de ani din agricultură a făcut ca acest domeniu să fie acum aproape falimentar. Astfel, România importă alimente în valoare de 3,7 miliarde de euro anual, în timp ce vecinii noştri bulgari nu depăşesc jumătate din această valoare. Trei milioane de hectare rămân nelucrate anual. Predomină agricultura de subzistenţă, care este extrem de învechită. Încă mai sunt zone unde se ară cu boul şi cu plugul de lemn.

Mai mult decât atât, guvernele, prin acţiunile lor nechibzuite pe parcursul ultimilor ani, au distorsionat foarte mult peisajul agricol din România. Guvernele au susţinut făţiş întreprinderile mari în defavoarea celor mici, au ajutat întreprinderile mari financiar şi au făcut totul ca micii fermieri să falimenteze. Prin foarte multe documente de politici guvernele din ultimii 20 de ani au distorsionat piaţa produselor agricole şi, în principiu, au demonstrat că în România mergem într-o direcţie necunoscută atât pentru stat, cât şi pentru agricultori. Adică, nu este pentru nimeni o noutate că nici funcţionarii de stat, nici agricultorii nu cunosc ce fel de agricultură vom avea peste 10-20 de ani aici. Nu există un model agricol la care să încercăm să ajungem. Statul nu are capacităţi să gestioneze situaţia din agricultura nici în anii agricoli proşti, nici în cei buni.