Parliamentary debates

Domnul Gabriel Tiţa-Nicolescu:

"Lupta împotriva defrişării pădurilor"

Tăierile ilegale de arbori reprezintă o cauză majoră a despăduririlor nu numai în ţările în curs de dezvoltare, dar şi în Europa, mai ales în Europa Centrală şi de Est.

În ultimii 17 ani, în România, în urma defrişărilor ilegale au dispărut circa 300.000 de hectare de pădure.

România este una dintre puţinele ţări europene unde mai există păduri virgine. Din păcate, aceste "mine de aur", apreciate chiar de prinţul Charles al Marii Britanii, sunt în pericol, zonele împădurite fiind acum "obstacole" în calea unor drumuri sau a altor obiective profitabile pe care doresc să le realizeze "băieţii deştepţi".

Începând de la ministerul de resort şi până la administraţiile locale, toată lumea recunoaşte că exploatarea ilegală a pădurilor nu a putut fi stăvilită până în ziua de azi. Din păcate, doar un procent foarte mic din dosarele penale vizând infracţiuni asupra fondului forestier se termina cu condamnări şi cu executarea pedepsei.

Tăierile ilegale şi comercializarea ulterioară provoacă o pierdere acută a biodiversităţii, reduce mijloacele de subzistenţă ale comunităţilor locale, contribuie la schimbările climatice şi la erodarea solului. Mai mult, defrişările ilegale cauzează ţărilor producătoare de cherestea pierderi de 10-15 miliarde de euro pe an.

Tăierea şi arderea pădurilor produc emisii de CO₂ mult mai mari decât toate maşinile şi industria la un loc, procesul fiind devansat doar de cel producător de energie.

Sute de hectare de pădure virgină pot fi defrişate în baza unor reglementări ce permit aşa-zise amenajamente silvice: se taie păduri şi se distrug albiile unor râuri şi pâraie sau, sub pretextul valorificării turistice a unor arii protejate, se amenajează artere rutiere care trec chiar prin siturile naturale.

Un copac ajuns la vârsta maturităţii furnizează într-o oră necesarul de oxigen al unui om pentru trei zile. Îi trebuie, însă, zeci de ani ca să crească. În România, pentru mulţi, aceste amănunte nu contează. Este important, însă, pentru noi, ceilalţi, care nu tăiem pădurea.

Realitatea a demonstrat, însă, că la capitolul "control" instituţiile abilitate nu s-au implicat, lucru ce a făcut posibil un dezastru ecologic în Munţii Făgăraşului, în Piatra Craiului, Retezat, Bucegi etc.

România deţine în prezent peste 65% din pădurile virgine din Europa şi peste 14.000 de specii de animale şi păsări.

Tăierea ilegală de arbori se produce în mare parte în pădurile retrocedate persoanelor fizice.

Nu sunt de acord cu practicile celor care şi-au redobândit proprietăţi reprezentând păduri de a le defrişa sau de a se apuca să transforme un loc de vis în perimetru rezidenţial. Nu sunt de acord nici cu planurile "băieţilor deştepţi" de a face afaceri cu natura, distrugând-o, pe motiv că, de fapt, salvează mediul. Cred că aceste cazuri trebuie făcute publice, iar autorităţile să ia atitudine. Practic, prin asemenea intervenţii brutale în natură, ne autodistrugem şi punem în pericol un capital care poate fi exploatat cu multe beneficii în folosul României.

Există o zicală mai veche: "Omul cu mâna lui şi-o face". Aşa se întâmplă şi cu aerul pe care îl respirăm. Nu e destul că poluăm cu maşinile zilnic, dar am început să distrugem şi sursa noastră de oxigen, pădurile.

Trebuie să considerăm o prioritate naţională lupta împotriva defrişării pădurilor.