Parliamentary debates

Domnul Virgil Pop:

"Victime pe altarul campaniei electorale"

Unii dintre noi suntem mai creştini sau mai păcătoşi decât alţii, unii mergem la Biserică din când în când, alţii, ca domnul Băsescu, doar în perioadele electorale. Cu toţii ştim însă că, indiferent de religie sau de educaţie, este datoria noastră umană să preţuim şi să protejăm viaţa.

De zece luni de zile, ne-am obişnuit cu toţii să trăim o criză politică continuă. Până la urmă, suntem latini şi avem cearta în sânge. De câteva luni de zile, ne-am obişnuit să vedem cum economia o ia în jos, cum firme puternice disponibilizează oameni ori cum sute de firme mai mici îşi încetează activitatea. Până la urmă, e criză. De două săptămâni de zile, ne-am obişnuit cu toţii să vedem cum oameni cu coloană vertebrală, cu demnitate capitulează şi se înrolează sub culoarea portocalie a noului partid-stat. Până la urmă, cu toţii suntem oameni şi fiecare om are preţul lui.

O ştire - o adevărată dramă, aş spune eu - a trecut aproape neobsevată zilele trecute. Este vorba de faptul că, în 24 de ore, doi muncitori ai companiei Bechtel din judeţul Cluj, Adrian Burbău şi Marian Vădan au murit, iar o a treia persoană, un alt muncitor, a ajuns în stare foarte gravă la spital în urma unor accidente de muncă. Ceea ce la prima vedere par a fi nişte coincidenţe nefericite, create de nerespectarea normelor de protecţie a muncii, ascunde de fapt un adevăr trist: Guvernul Boc este în stare chiar să ucidă pentru ca Traian Băsescu să câştige alegerile. Până aici s-a ajuns...

Speriaţi de ce li se va putea întâmpla pe viitor, muncitorii de pe Autostrada Transilvania au mărturisit ziariştilor că sunt presaţi să muncească cu mult peste program, mult peste norma zilnică, pentru a-i face domnului Boc pe plac şi pentru ca acesta să poată inaugura tronsonul Turda-Gilău în campania electorală. Muncitorii sunt puşi astfel să facă lucruri pentru care nu sunt calificaţi, sunt suprasolicitaţi, devenind astfel victime ale oboselii şi ale neatenţiei.

Am două întrebări pentru conştiinţa domnului Boc (şi nu mă refer aici la Traian Băsescu): ar putea privi în ochi, la momentul mult aşteptat al tăierii panglicii, familiile celor două victime? De ce sute de muncitori sunt transformaţi peste noapte, fără voia lor, în agenţi electorali ai PD-L, cu riscul pierderii vieţii? Evident, Inspectoratul de Muncă al judeţului Cluj, tot de culoare portocalie, vorbeşte ca să nu tacă, iar ministrul Berceanu dă vina pe mort: "Aveau echipament corespunzător, dar probabil că voiau să facă altceva şi s-au desprins".

O poruncă creştinească spune, de mii de ani, că nu ai voie să ucizi. Legile din ziua din azi garantează dreptul la viaţă şi îi pedepsesc aspru pe cei care îngrădesc acest drept universal. Oare nu ar trebui să existe şi o lege pentru cei care indirect sacrifică vieţi de oameni pe altarul politicii? Mai mult ca sigur, aceştia vor rămâne să răspundă doar la o eventuală judecată de apoi...