Parliamentary debates

Domnul Florin Ţurcanu:

"Vorbe goale..."

Se spune în popor că "vorba multă e sărăcia omului" şi că uneori e mai bine să taci şi să faci. Dar cum să reacţionăm în situaţia în care nici nu vorbim, nici nu acţionăm, în schimb, sărăcim pe zi ce trece? Cam aşa ar putea fi "tradusă" situaţia agricultorilor români, cultivatori şi crescători de animale, care trec în această perioadă prin calvarul vieţii lor!

De multe ori am prezentat situaţia şi problemele acestora, am identificat, alături de specialişti în domeniu, soluţii care ar putea să ducă, nu la rezolvarea în totalitate a problemelor agricultorilor, ci la ameliorarea acestora. Am adus aceste soluţii şi în atenţia oamenilor politici care s-au perindat pe la conducerea Ministerului Agriculturii, dar răspunsurile lor au demonstrat lipsa de interes faţă de oameni, în general şi de agricultori, în special.

Am adus în atenţia ministeriabililor problemele fermierilor botoşăneni, pe care îi reprezint, şi care încă mai speră că viaţa lor va fi mai bună. Fără subvenţii, fără o piaţă de desfacere bine organizată şi fără un program de protecţie din partea ministerului, aceştia se află în colaps.

Mai zilele trecute, urmărind o emisiune la un post de televiziune, am auzit declaraţia unui "om politic", "nu spui cine... persoană importantă", care, întrebat fiind de problemele cu care se confruntă agricultura românească, spunea că situaţia grea a agricultorilor se datorează exclusiv lor şi nu managementului defectuos de care dau dovadă ministeriabilii! Mai spunea domnul respectiv că nu-i vina ministrului că în fiecare cătun nu există o lăptărie şi un abator! Dar a cui este vina, mon cher?! A omului care doreşte să-şi vândă marfa ca produs tradiţional şi se loveşte de birocraţia impusă de la centru şi de indolenţa funcţionarului incompetent, pus pe funcţie datorită culorii carnetului de partid şi contra unei sume de bani, întocmai ca în timpul regimului fanariot?!

Să deschizi o lăptărie într-un cătun din România nu-i echivalent cu a deschide o lăptărie într-un cătun din... Elveţia, de exemplu! În România ţi se impun o mulţime de norme, cică europene, care au menirea de a limita şi chiar stopa libera iniţiativă, iar în Elveţia iniţiatorul unei asemenea idei primeşte consultanţă gratuită şi este ajutat să-şi pună în practică ideea, fapt ce demonstrează interesul statului pentru producţia autohtonă.

La noi, însă, interesul de grup predomină în faţa interesului naţional! De ce şi-ar dori guvernanţii să redevenim "grânarul" Europei, aşa cum am fost recunoscuţi într-o perioadă istorică, de mult trecută, de care aceştia probabil că nu au auzit, când comisioanele pentru legumele, fructele, carnea şi zahărul importate sunt foarte mari şi îngroaşă buzunarele diferitelor grupuri de interese.

De ce şi-ar dori să sprijine producătorii autohtoni prin subvenţionare sau prin facilitarea obţinerii de fonduri europene prin diferite programe, când e mai uşor şi mai convenabil pentru buzunarul unora să importe roşii cauciucate din Turcia, salată verde din Italia, ţelină, morcov, pătrunjel şi ceapă din Ungaria, mere şi pere din Venezuela, praz din Columbia şi enumerarea mai poate continua, dar mă opresc aici cu speranţa în suflet că va veni şi vremea în care producţia autohtonă va fi valorificată, iar soarta producătorilor români va fi alta!