Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of February 28, 2006
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.22/2006
Video - Flash & IOS
| Vous etes ici: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of February 28, 2006 |
Sittings of the Chamber of Deputies of February 28, 2006
| 1. | Intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.61 | Petru Călian - declaraţie politică cu titlul «Autonomia maghiarimii - "Cuiul lui Pepelea"»; | ![]() |
||
|
«"Autonomia maghiarimii - "Cuiul lui Pepelea" » De o perioadă încoace asistăm la prezentarea şi, mai mult, implementarea sistematică a unui plan segregaţionist în sânul statului, vrem nu vrem unitar şi indivizibil, România. Poate unii vor fi miraţi că folosesc un cuvânt atât de drastic. Vă asigur că realitatea e cu mult mai sumbră. Pentru că un plan nu se poate desfăşura altfel decât pe etape, iată care sunt doar câteva puncte strategice din acesta. Pasul unu. Legea minorităţilor cu mult disputatul concept promovat de autonomie culturală. Autonomie faţă de cine? Faţă de cultura română? Faţă de cetăţenii români? Este cumva cultura, tradiţia şi limba română aşa de decăzută încât nu face cinste etniei maghiare? Dacă tot sunt atât de oprimaţi maghiarii în România, cum şi-au promovat valorile? Chiar şi în faţa Parlamentului European, anumiţi reprezentanţi ai naţiunii române - nu îi voi menţiona numele senatorului care nu face cinste nici măcar UDMR - îşi permit să afirme că nu reprezintă naţiunea, ci interesele unei minorităţi. Opinia europeană a rămas cu impresia că în România există o problemă a minorităţilor şi se sesizează prin Recomandarea 1735 a APCE. Pasul doi. Moştenirea Gojdu. Recent respinsă în Comisia juridică, ordonanţa privind ratificarea Acordului ce vizează reînfiinţarea unei noi Fundaţii Gojdu este cel mai perfid mod de a jefui naţiunea română de 800 milioane de euro şi de a anula Tratatul din 1938, prin care Ungaria recunoştea dreptul României asupra acestui patrimoniu. Greşeală diplomatică imensă. Concluzia e că prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu şi ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu au vreun consilier secret din Ungaria căruia i-au dat mână liberă să redacteze acel Acord, fără să citească ce semnează. Pasul trei. Autonomie universitară. De câteva săptămâni, la Cluj-Napoca se discută despre învăţământul univeristar în termeni segregaţionişti. Studenţii maghiari, impulsionaţi şi manipulaţi de Comitetul de Iniţiativă Bolyai (în spatele căruia vine cu declaraţii incendiare UDMR) vor universitate separată cu predare în limba maghiară. Asta în condiţiile în care în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai există 50 de specializări la nivel licenţă, 22 de specializări la nivel master şi 16 facultăţi cu predare în limba maghiară. În urma unui anti-lobby extrem de eficient (mi-aş dori ca şi Ministerul Afacerilor Externe să aibă o asemenea eficienţă în promovarea imaginii României peste hotare), comunitatea europeană a înţeles că, în România, UBB este un sistem de învăţământ opresiv faţă de minoritatea maghiară. Ceea ce este mai grav, în această campanie mârşavă s-au implicat personalităţi care n-au călcat în Cluj niciodată şi nici măcar nu au avut minima decenţă de a se informa înainte de a semna un document de o asemenea importanţă. Mă refer la scrisoarea înaintată la începutul lui februarie de cele 79 de personalităţi ştiinţifice în favoarea segregării universităţii cu cel mai înalt regim multicultural din Europa. Budapesta, din postura de membră a Uniunii Europeane, se implică şi susţine aceste pretenţii. Deşi Senatul UBB a respins pretenţia de a înfiinţa universitate maghiară, Udmr vizează acum modificarea legii privind autonomia instituţiior universitare. Vom urmări în curând şi desfăşurarea acestui proiect al UDMR. Acum, opinia europeană chiar este convinsă că maghiarii sunt oprimaţi şi îşi reconsideră poziţiile relativ la raportul de ţară ce va fi întomcit în luna mai. Pasul patru. Pe data de 15 marite, ziua naţională a Ungariei (nu întâmplător a fost aleasă această dată), se organizează la Odorheiul Secuiesc o adunare populară care are ca scop proclamarea autonomiei Ţinutului Secuiesc. Pentru cei care au răsfoit cât de cât un manual de istorie nefalsificată, secuii nu sunt şi nu au fost maghiari. Ei au fost maghiarizaţi de-a lungul secolelor, au ajuns masă de manevră electorală, şi nu numai, pentru un UDMR al cărui cuvânt de ordine a devenit autonomia în orice formă. De data asta teritorială. Cu ce drept, mă întreb, se poate organiza o astfel de adunare vădit anti-constituţională? Ne îndreptăm spre o federalizare şi nu spre integrare? Ministerul de Externe pare complet neputincios în faţa campaniei denigratoare dezlănţuite de UDMR la adresa imaginii României, campanie care nu face altceva decât să scadă şansele ţării noastre de a fi acceptată în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Pe data de 15 martie voi fi la Odorheiul Secuiesc. Doresc să stau de vorbă cu manifestanţii, să înţeleg care este motivul care îi animă şi ce speră să câştige din această "autonomie teritorială". Vă invit altături de mine şi de echipa mea din Cluj să verificăm acest grav atentat la România, ce se va petrece sub ochii închişi ai celor în drept să acţioneze. |



