Parliamentary debates

Domnul Tudor Mohora:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi are tema "Câteva argumente pentru susţinerea moţiunii depuse de P.S.D., "Simptomele unei economii îmbolnăvite"

Fără îndoială, după un an de guvernare a Alianţei D.A., un mare eşec s-a concretizat în scăderea creşterii economice de la 8,3% în 2004 la 4,1% în 2005.

Consecinţele acestui eşec se reflectă atât în menţinerea unui nivel redus al puterii de cumpărare a salariilor şi pensiilor, precum şi în general a veniturilor băneşti ale populaţiei, cât şi în stagnarea gradului de ocupare a populaţiei active.

Cu un câştig salarial mediu net pe economie în ianuarie 2006 de 228 euro, un salariu minim brut pe ţară de 91 euro şi o pensie medie de asigurări sociale de stat de numai 83 euro, populaţia României se poziţionează cu claritate în coada ţărilor membre ale Uniunii Europene în privinţa nivelului de trai.

Câştigul salarial mediu pe economie în România este mai mic decât salariul minim din Ungaria ( 232 euro în ianuarie 2005 ).

Cu astfel de "realizări" ale politicilor economice şi sociale ale Alianţei D.A., au fost create premisele pentru accelerarea polarizării societăţii româneşti, cu toate consecinţele legate de deteriorarea, în continuare, a nivelului de trai al celor mulţi.

Stagnarea gradului de ocupare s-a reflectat prin menţinerea numărului total de salariaţi pe economie în cursul anului 2005 la cca 4,5 milioane, deşi Programul de guvernare al Alianţei D.A. prevedea realizarea unui număr total de salariaţi de 4,75 milioane. Menţinerea acestui fenomen creează mari greutăţi în găsirea unui loc de muncă, îndeosebi pentru tineri, cu consecinţele negative legate de nivelul de trai.

Înlăturarea acestor fenomene negative, datorate proastei gospodăriri a resurselor materiale şi umane ale economiei noastre de către actuala guvernare a Alianţei D.A., nu poate fi concepută fără măsuri hotărâte pentru accelerarea creşterii economice, cu imprimarea unei rate mai ridicate faţă de cele realizate de ţările membre ale U.E., în scopul reducerii sau eliminării, pe această cale, a decalajelor economice şi de nivel de trai existente faţă de ţările comunităţii europene. Altfel, decalajele economice nu se vor înlătura ci, dimpotrivă, ele se vor adânci în continuare.

Potrivit datelor Băncii Mondiale, în anul 2004 România avea o pondere de 4,5% din totalul populaţiei ţărilor membre şi candidate la U.E., însă numai de 0,5% din totalul venitului naţional brut, realizat de aceste ţări. Toate ţările membre ale U.E. au realizat rate ale creşterii economice în perioada 2003-2004 între 1,1% (Portugalia) şi 2,6% (Belgia şi Spania), 3,8% (Grecia), 4,6% (Ungaria), 5,4% (Polonia), 5,5% (Rep.Slovacă) sau 6,1% (Bulgaria), nivelul venitului naţional pe locuitor, cu excepţia Bulgariei, fiind de 2-4 ori mai ridicat faţă de România, calculat în parităţi ale puterii de cumpărare.

Ţinând seama de rata creşterii economice realizată de celelalte ţări membre ale U.E., eliminarea decalajelor economice faţă de România ar necesita 50-100 ani în cazul realizării unei rate medii anuale a creşterii economice de 5% şi chiar 170 de ani în cazul Ungariei care a realizat o rată de 4,6% sau niciodată în cazul Republicii Slovace şi Poloniei, care au realizat rate de creştere economică superioare (5,5%, respectiv 5,4%).

A aştepta 2-3 generaţii pentru eliminarea decalajelor economice existente, inclusiv a celor privind nivelul de trai, nu pare nici rezonabilă şi nici suportabilă. De aceea, este necesară conjugarea eforturilor tuturor factorilor din ţara noastră pentru realizarea unei creşteri economice medii anuale de 8%, mai ridicată chiar şi faţă de 6-7% preconizată în moţiunea PSD. Chiar şi în aceste condiţii, eliminarea decalajelor existente necesită 20-30 de ani.

Realizarea unei astfel de creşteri economice presupune :

Stimularea dezvoltării producţiei industriale la un nivel tehnologic, calitativ şi de preţuri competitive, în scopul reducerii pe această cale a importurilor de produse alimentare şi nealimentare care au invadat piaţa românească, producând importante deficite ale balanţei comerciale şi ale contului curent al balanţei de plăţi.

Amplificarea maximă a volumului de investiţii prin folosirea integrală a alocaţiilor financiare oferite de Uniunea Europene, precum şi prin eforturi sporite pentru atragerea capitalului autohton şi străin.

Trecerea accelerată la realizarea uriaşelor lucrări de infrastructură, în scopul recuperării pierderii inutile de peste 1,5 ani, datorită unor decizii eronate de suspendare a lucrărilor contractate la principalele autostrăzi.

Valorificarea cu mai multă celeritate al uriaşului potenţial al agriculturii noastre şi satisfacerea pe această cale a cerinţelor, în creştere, ale pieţei interne şi a celei externe.

Prin punerea în aplicare a unor astfel de măsuri se va crea posibilitatea apariţiei unor noi locuri de muncă ( 100- 200 mii pe an ) şi pentru o mai bună ocupare a forţei de muncă active. Crearea de noi locuri de muncă şi asigurarea unor condiţii stabile de muncă reprezintă, totodată, cea mai bună protecţie socială.

În măsura în care actualii guvernanţi nu se consideră capabili să răspundă şi să soluţioneze astfel de probleme fundamentale ale politicii economice şi sociale, este cazul să lase altor forţe mai credibile să asigure un viitor mai bun pentru toţi românii prin solidarizarea acestora pentru o creştere economică sănătoasă şi nu prin polarizarea din ce în ce mai mare a societăţii.