Parliamentary debates

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

Au rămas mai puţin de 60 de zile până la alegerea unui nou preşedinte al României, timp în care partidul preşedintelui Băsescu exercită o presiune politică şi o intimidare fără precedent la adresa celorlalţi participanţi la viaţa politică, care nu îmbrăţişează idealurile portocalii. Fac în acest moment un apel la rezistenţă politică tuturor celor care au tăria morală de a rezista încă două luni şi atrag atenţia celor care sunt dispuşi la trădarea electoratului, să o facă acum. Am în acelaşi timp încredere că, în afara declaraţiilor de susţinere a lui Traian Băsescu, cei care au cedat deja presiunilor se vor gândi de două ori la viitorul lor şi al oamenilor care i-au trimis în funcţii şi sunt ferm convins că mulţi dintre cei care se declară simpatizanţi Băsescu sau PD-L îşi vor arăta adevărata susţinere la alegerile din 22 noiembrie şi mai ales din 6 decembrie. Promisiunile pe care cei din PD-L le fac în aceste zile nu au nicio valoare, dacă însuşi ministrul internelor, Vasile Blaga, nu a fost în stare să îşi respecte cuvântul dat, măcar de ochii lumii.

Vasile Blaga ne asigura în urmă cu câteva zile că nu va fi în niciun caz directorul de campanie al PD-L şi Traian Băsescu, dar prin declaraţiile incendiare de sâmbătă, 10 octombrie 2009, ministrul internelor îşi arată adevărata faţă, atacul sau politic fiind o premieră a României moderne. Niciodată până acum miniştrii de interne care s-au succedat în funcţie nu au politizat într-o aşa manieră activitatea unui minister care ar trebui să asigure un climat de transparenţă şi corectitudine pentru alegerile prezidenţiale.

În acest context, numirea lui Vasile Blaga în funcţia de ministru interimar la ministerul administraţiei şi internelor este vădit imorală şi nu numai ilegală, ţinând cont de condiţiile specifice în care prim-ministrul Emil Boc l-a revocat din funcţie pe Dan Nica şi de modul în care preşedintele Traian Băsescu a acceptat acest demers. Guvernul Boc 2 s-a născut ilegal din faşă, iar votarea moţiunii de cenzură este fără îndoială un act de reparaţie morală pe care opoziţia din parlament îl poate face procedural, întrucât demiterea de facto s-a produs o dată cu manifestaţiile de protest ale sindicatelor, în urmă cu o săptămână.

România are nevoie la douăzeci de ani de la Revoluţie de un nou început, însă acest lucru poate fi făcut doar dacă respectăm regulile democraţiei încă atât de firavă în ţara noastră.