Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of June 27, 2006
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.115/2006
Video - Flash & IOS
| Vous etes ici: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of June 27, 2006 |
Sittings of the Chamber of Deputies of June 27, 2006
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.64 | Vasile Pruteanu - consideraţii pe marginea creşterii fenomenului de violenţă la copii şi adolescenţi; | ![]() |
||
|
Manifestări tot mai agresive ale comportamentelor copiilor şi adolescenţilor în familie, la şcoală, pe stradă sau în cercul de prieteni indică apariţia unui fenomen al violenţei la o vârstă foarte mică. Acest fenomen poate fi cu greu stăpânit de profesori sau de părinţi, indiferent de metodele încercate. Ca să ne facem o imagine realistă asupra extinderii acestui fenomen şi pentru a găsi soluţii pentru a-l minimiza trebuie, în primul rând, să găsim cauzele producerii sale. Una dintre cauzele deja dovedite prin studii efectuate pe piaţă - CURS, Centrul Educaţia 2000 - este, fără îndoială, expunerea îndelungată în faţa televizorului şi urmărirea unor programe în care este prezentă violenţa. Şi nu ne gândim, aici, doar la filme sau ştiri, ci la desene animate, special concepute pentru divertismentul copiilor. Educaţia părinţilor este vehement concurată de educaţia prin televizor. Ceea ce le este interzis de părinţi le este permis, de fapt, pentru că aşa văd la televizor, mai ales că protagoniştii desenelor animate fac din violenţă un mod de a obţine ceea ce îşi doresc. Astfel, secvenţele violente - răpiri, crime, bătăi - induc probleme grave de comportament viitorului adolescent. Aceştia se adaptează foarte greu într-o societate sau într-un grup, datorită faptului că ceea ce se vede la televizor nu corespunde cu realitatea înconjurătoare. Acest fenomen al prezenţei abundente a violenţei în programele TV este strâns legat şi de violenţa în şcoli - adică în grupuri mai largi - unde cei afectaţi sunt mult mai mulţi. Pentru combaterea acesteia s-au mobilizat poliţia, primăriile şi nu în ultimul rând conducerile şcolilor. Dar de ce oare nu ne gândim să stopăm fenomenul din faza în care se creează, de la televizor. Sunt convins că societatea românească nu vrea să adopte modele negative de la alte state - împuşcături şi omoruri în sălile de clase. În final, fac apel către Consiliul Naţional al Audiovizualului, în speranţa că acesta ne va susţine pentru găsirea unor metode eficiente de a minimiza cauzele şi efectele fenomenului de violenţă la copii şi adolescenţi. |



