Parliamentary debates

Domnul Petre Străchinaru:

"Antimodel de autonomie: modelul cultural UDMR; speţă, judeţul Covasna"

Comunitatea maghiară din zona pe care liderii organizaţiilor lor politice visează să o proclame "autonomă teritorial" reprezintă în fapt o minoritate cu status ridicat, o comunitate aflată în situaţia de minorat simbolic şi nu unul efectiv, clamat de liderii ei doar pentru a obţine privilegii. În realitate, aici, UDMR, erijându-se în singura reprezentantă a acestei comunităţi dominante, s-a instalat în numele ei perpetuu la putere, în plan local, dar şi în plan naţional, în funcţie de specularea conjuncturii politice în propriul folos, deţinând monopolul resurselor şi având puternice trăsături etnocentriste.

Normal ar fi fost ca, în toţi aceşti ani, toate succesele obţinute de etnicii maghiari din România, în general, şi de către cei din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, în special, să se răsfrângă pozitiv şi asupra atitudinii liderilor şi a formatorilor de opinie din mass-media maghiară faţă de românii din judeţele menţionate, unde aceştia formează o minoritate regională. Dar, aşa după cum este cunoscut - din numeroasele semnale trase de către reprezentanţii societăţii civile româneşti din zonă -, şi fără instituţionalizarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului "Ţinut secuiesc", relaţiile interetnice din această parte de ţară au fost şi mai sunt încă caracterizate de o lipsă cronică de înţelegere şi chiar de intoleranţă din partea "autoguvernărilor" locale - faţă de populaţia de naţionalitate română şi faţă de românitate, în general.

Stimaţi colegi,

În replică la modelele de autonomie prezentate în ultimele şi, înţeleg, în viitoarele săptămâni de către colegii noştri, deputaţi UDMR din judeţul Covasna, astăzi vă voi prezenta antimodelul pe care îl practică în privinţa culturii româneşti, o practică ce atentează la identitatea românilor din zona în care autonomia dorită de ei funcţionează de facto.

Aşadar, vă amintesc despre acţiunile de transformare unilaterală a muzeelor judeţene şi locale din muzee comunitare în muzee etnice secuieşti, cu toate consecinţele negative ce au decurs din acest act asupra specialiştilor români, asupra cercetării istoriei românilor din zonă şi cu neglijarea totală a patrimoniului cultural material românesc; desfiinţarea ansamblurilor folclorice profesioniste şi transformarea lor în "ansambluri secuieşti", fără a manifesta spijinul cuvenit cultivării patrimoniului cultural şi imaterial românesc; lipsa de voinţă şi interes pentru asigurarea funcţionării unor instituţii artistice româneşti care a dus la desfiinţarea Ansamblului folcloric profesionist "Ciobănaşul" din Întorsura Buzăului iar prevederea în Programul organizaţiei UDMR din judeţul Covasna, din perioada 2000-2004, a transformării Teatrului "Andrei Mureşanu" din Sfântu Gheorghe, în "teatru de găzduire", preconizează desfiinţarea instituţiei; blocarea activităţii şi întreprinderea unor demersuri de către unii fruntaşi locali şi de cei din conducerea naţională a UDMR pentru desfiinţarea ca muzeu naţional a Muzeului Carpaţilor Răsăriteni; tergiversarea trecerii în patrimoniul muzeului amintit a clădirii în care a funcţionat prima şcoala confesională ortodoxă din Sfântu Gheorghe, lăsată în paragină şi neprotejată, astfel încât aceasta a ajuns adăpost pentru oamenii străzii, care au vandalizat-o şi distrus-o aproape în întregime; discrepanţa dintre finanţarea de la bugetul local a proiectelor iniţiate de către ONG-uri, instituţiile şi cultele maghiare şi cele româneşti; refuzul includerii spectacolelor în limba română în programul unor manifestări cu caracter local sau judeţean finanţate din fonduri publice; lipsa specialiştilor români din organigramă şi a manifestărilor culturale româneşti din programul majorităţii aşezămintelor culturale din localităţile judeţului etc.

Sunt doar câteva dintre realităţile pe care le pot detalia punctual şi documentat.

Afirmarea identităţii culturale a românilor din judeţele Covasna şi Harghita a căzut victimă acţiunilor orchestrate şi coordonate de UDMR, ai cărei reprezentanţi dau lecţii de democraţie şi autonomie de la tribuna Parlamentului. Lecţiile lor sunt administrate zi de zi românilor din această zonă a ţării şi - după cum reiese din realitatea ce v-am prezentat-o - nu sunt de factura modernă, europeană pe care ne-o propun ei ca model. Aici procesul de eliminare a mijloacelor de exprimare a culturii româneşti este un proces devenit perpetuu, care are ca finalitate transformarea zonei într-un monolit cultural maghiar, un obiectiv cu finalitate precisă ce se doreşte atins în perspectiva reorganizării regiunilor de dezvoltare la nivelul UE, pentru a putea fi prezentată forurilor europene o zonă pură din punct de vedere lingvistic şi cultural.