Parliamentary debates

Domnul Ion Dumitru:

"Democratizarea democraţiei"

Profunda criză economică a României, urmată de un simulacru de profundă criză politică, în conexiune cu situaţia internaţională actuală, m-au determinat să formulez unele consideraţii pe tema democraţiei şi a statului de drept.

România se poate număra printre ţările care în decembrie 1989 a vărsat pe străzi cea mai mare cantitate de sânge şi morţi pentru idealul de libertate şi democraţie. Nu s-a putut dovedi ştiinţific dacă acest lucru ar fi putut sau nu să fie evitat sau dacă inevitabilul a trebuit să se petreacă cu adevărat. Cert este că rezultatul încercărilor revoluţionare din acea iarnă nu a condus nici spre libertate şi nici spre democraţie în deplinul înţeles al acestor aspiraţii.

Democraţia a existat din antichitate, îndeosebi la greci şi romani, dar nu numai, statele, puterile respective au rezistat atâta vreme cât normele democraţiei au fost respectate. De îndată ce regulile şi jocurile democratice n-au fost respectate, marile puteri antice au dispărut. La fel s-a întâmplat şi cu marile imperii ale Evului Mediu şi mai recent cu imperiul roşu rus. Se poate spune deci că, ajunşi la putere, reprezentanţii societăţii nu devin automat "stăpânii alegătorilor" - aşa cum se întâmplă în cazul dictaturilor, ci ei sunt mai degrabă acei oameni respectabili, puşi în slujba alegătorilor şi al căror prestigiu social se câştigă prin realizările lor în folosul societăţii şi nicidecum prin simplul act al alegerilor.

Când puterea insistă prin impunerea unor legi într-o altă formă sau a unei situaţii, fără a ţine cont de voinţa majoritară, se ajunge nemijlocit la dictatură dacă reprezentanţii aleşi (puterea) nu realizează eroarea sau nu vor să o recunoască. Salvarea democraţiei, într-o atare situaţie, constă în părăsirea puterii. Guvernul României, care a părăsit "normele democraţiei", va părăsi în curând sfera puterii.

Democraţia are multe lucruri comune cu tradiţia, cu modul omului de a exista în ecosistemul, în habitatul său. încercarea de a-l smulge de acolo fără a-i oferi ceva mai bun, care să-i permită o adaptare rapidă, constituie un act antidemocratic, o încălcare a drepturilor lui elementare.

în finalul acestor consideraţii nu pot să nu-mi pun următoarele întrebări. Poate România deveni o democraţie reală cu milioane de şomeri, pensionari şi înfometaţi, cu zeci de mii de morţi cu zile şi cu spitale "amorţite"?Nu cumva puterea şi criminalitatea românească au lucrat pentru instaurarea unei dictaturi în România?