Parliamentary debates

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"NU dictaturii Băsescu!"

Cu fiecare zi ce trece ne apropiem din ce în ce mai mult de un regim politic care seamănă izbitor de bine cu cel de dinainte de 1989. Mi-am exprimat, de nenumărate ori, opiniile în legătură cu incompetenţa acestui guvern, cu incompetenţa acestui prim-ministru, dar şi în legătură cu propaganda PDL care are darul de a-i manipula pe români.

Am arătat că acestei clici care conduce arbitrar România nu-i pasă decât de propria clientelă şi că deciziile luate nu vor face altceva decât să ne ducă, pe noi, românii, în prăpastie, dar, totodată, să îi facă pe ei, cei care conduc, mai bogaţi, mai infatuaţi. Am mai arătat că, prin manipulare, PDL doreşte să ne pună pe toţi să tragem la jugul unei puteri care se distanţează tot mai mult de români.

Acestea au fost convingerile mele încă de la începutul acestui an şi iată că, deşi nu mi-aş fi dorit, multe dintre ele se adeveresc. Uşor, uşor intenţiile lui Băsescu şi ale locotenenţilor săi ies la iveală, uşor, uşor se conturează un regim politic în care Constituţia României devine preşul PDL, în care puterile în statul român nu mai sunt luate în considerare, un regim politic în care instituţiile nu sunt decât paravanul unei orânduiri în care singurul care dictează este Băsescu şi clica lui.

Din nefericire pentru România, acestea nu mai sunt doar convingerile mele, ci sunt realităţile pe care le trăim. La început intenţiile au fost doar schiţate, apoi, odată cu aducerea la putere a Guvernului marionetă Boc, Băsescu şi-a impus regimul aproape brutal, la fel de brutal cum a hotărât, de unul singur, că cea mai bună soluţie de redresare economică a României ar fi tăierea pensiilor şi a indemnizaţiilor de creştere a copilului.

Toate aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat fără complicitatea a sute de mii de oameni, care, într-un fel sau altul, beneficiază de pe urma regimului Băsescu. Sunt cei care "trudesc" în laboratoarele de propagandă ale PDL pentru a găsi justificările necesare ca acest regim să meargă înainte. În locul promisiunilor de mărire a salariilor cu 100 lei pe care le făcea Ceauşescu înainte de a fi alungat de la putere, românii au promisiunea că pensia le va reveni la normal, din 2011, iar exemplele pot continua.

Citind presa de luni, în ziare devenite celebre pentru modul în care au pus la punct sistemul de propagandă, aflăm că "premierul Emil Boc îşi va asuma răspunderea pentru cele mai dure măsuri de austeritate din ultimii ani" ca şi cum acest lucru ar fi o nouă victorie a socialismului, ca şi cum măsurile de austeritate impuse poporului român ar fi şi măsurile de austeritate pe care ei le trăiesc. Mai aflăm şi că "Sursa: Răzvan VălcăneEmil Boc ar putea căpăta lejer titlul de cel mai responsabil prim-ministru", în sensul că Executivul pe care îl conduce şi-a asumat răspunderea de cele mai multe ori.

Morala, din păcate, tristă, a celor care încă mai citesc ziarele puterii este aceea că avem nişte guvernanţi conştiincioşi, preocupaţi de binele public pentru că, nu-i aşa, Guvernul Boc este cel care şi-a mai asumat răspunderea în trecut şi pe legile salarizării unice şi pe legile educaţiei. Vă reamintesc faptul că legea salarizării unice a dus la scăderea salariilor bugetarilor, încă de la 1 ianuarie 2010, iar legea educaţiei este una dintre cele mai contestate din istoria postdecembristă a României.

Mă tem că sintagma "postdecembristă" pe care am folosit-o puţin mai sus este desuetă, pentru că vremurile de dinainte de 1989 s-au întors. Zilnic avem exemple care să ne ducă cu gândul că ceea ce au trăit românii în perioada comunistă revine.

Atunci şi acum românii erau înfometaţi pentru idealurile nobile ale "conducătorilor iubiţi". Atunci românii erau înfometaţi pentru ca idealurile comunismului să învingă în lume, acum suntem înfometaţi pentru că "acesta este răul cel mai mic". În regimul Ceauşescu apăruseră "tacâmurile" de pasăre şi de peşte! Românilor le erau vândute ghearele, gâturile şi capetele de pasăre, în timp ce pulpele, pieptul şi aripile erau trimise la export. După revoluţie, "tacâmurile" deveniseră cea mai mare ruşine a poporului român. Acum, în 2010, în epoca Băsescu, au reapărut "tacâmurile!" Au reapărut nu pentru că pieptul, aripile şi pulpele se vând la export, ci pentru că românii nu mai au bani să le cumpere.

Vă întreb: îi este cuiva ruşine că românii au reînceput să cumpere "tacâmuri"? Îi este cuiva ruşine că pensionarii trebuie să aleagă între medicamente, pâine neagră sau plata întreţinerii? Îi este cuiva ruşine că ne afundăm în cea mai cruntă sărăcie? Cui ar trebui să-i fie ruşine ne dă lecţii de demagogie şi ne spune cât de bolnavă este societatea în care trăim şi cum sunt pensionarii şi bugetarii cancerul acestei societăţi. O societate în care cel care ne bate obrazul la toţi a fost, pe rând, secretar de stat în ministerul transporturilor, ministrul transporturilor, primar general şi, de şase ani de zile, preşedinte al românilor.

Mai are încă patru ani de zile timp să devină unicul preşedinte al românilor, conducătorul nostru suprem! NU îi urez noroc şi la mai mare, ci, dimpotrivă, pentru binele acestui popor îi doresc lui şi PDL-ului să facă câţi mai puţini purici la guvernare, pentru că doar aşa România poate fi redată românilor şi doar aşa vom scăpa, din nou, de "tacâmurile" din galantare.