Parliamentary debates

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Daniel Funeriu - gafa deceniului şi acţiune împotriva întregului Parlament"

Săptămâna trecută, ministrul Daniel Funeriu s-a aflat într-o postură specifică Domniei Sale. A făcut gafa deceniului. Cu opt luni înainte de începerea Jocurilor Olimpice de Vară de la Londra, ministrul Daniel Funeriu dă publicităţii un proiect de lege privind modificarea Legii sportului, care conţinea reglementări privind regimul rentei viagere pentru sportivi români campioni olimpici, europeni sau mondiali. Noile reglementări vizau acordarea rentei viagere celor în drept după retragerea din activitatea sportivă, dar nu înainte de atingerea vârstei de 30 de ani. Reglementări pur şi simplu aberante, cel puţin pentru o categorie de sportivi: gimnastele, a căror activitate sportivă se încheie de regulă, din punct de vedere obiectiv, în jurul vârstei de 19 - 21 de ani. Cu alte cuvinte, o gimnastă care de la vârsta de 5 ani nu a mai avut copilărie, nu a mai ieşit deloc din sala de antrenament, ar fi condamnată de ministrul Funeriu să aştepte încă 10 sau 11 ani până să obţină renta viageră pentru medaliile aduse în România. Intenţia - noile reglementări - ministrului care (din păcate) păstoreşte şi sportul românesc, a fost la un pas de a provoca consecinţe grave pentru gimnastica feminină românească, pentru că principalele concurente (totodată şi principalele speranţe la medaliile olimpice) au intenţionat să renunţe la cariera sportivă.

Dacă s-ar fi ajuns aici, România ar fi fost pusă în ingrata situaţie de a nu se mai putea prezenta - în premieră de la Olimpiada din Finlanda din 1952 - cu echipa feminină de gimnastică la marea competiţie din Marea Britanie. România, ţara care a dat-o pe Nadia Comăneci, Daniela Silivaş, Ecaterina Szabo şi multe alte vedete internaţionale, ţară care a cucerit 59 de medalii olimpice, ar fi ajuns de râsul lumii întregi, în caz de neprezentare. Şi asta din cauza cui? A ministrului Daniel Funeriu.

Aberantele reglementări "marca" Funeriu mai puneau în dificultate şi pe sportivii medaliaţi din toate ramurile sportive, care, în urma unor accidentări suferite în timpul competiţiilor ar fi fost nevoiţi să renunţe la activitatea sportivă înainte de împlinirea vârstei de 30 de ani.

Abia după declanşarea - în doar câteva ore - unei adevărate furtuni în presă, ministrul Daniel Funeriu a făcut un pas înapoi şi a promis (doar verbal, până acum) că retrage proiectul de lege şi va cere amendarea prevederilor referitoare la regimul rentei viagere. Pentru moment, situaţia la lotul olimpic de gimnastică s-a calmat, dar dacă ministrul Funeriu nu se ţine de cuvânt şi revine cu proiectul nemodificat?

Foarte multă lume nu s-a mirat de ideea pe care a avut-o ministrul Daniel Funeriu. I-a acordat circumstanţe atenuante, pe motivul că nu se pricepe la ceea ce înseamnă mişcarea sportivă. Este adevărat. Ministrul Daniel Funeriu nu are nicio tangenţă cu sportul.

Dar modificarea regimului rentei viagere nu a fost făcută de ministrul de resort din întâmplare sau din necunoaşterea fenomenului. Modificarea a fost făcută pentru a-i face pe plac preşedintelui Traian Băsescu, exact după ce Parlamentul - inclusiv cu câteva voturi ale unor parlamentari PDL - i-a respins preşedintelui cererea de reexaminare a legii prin care regimului rentei viagere i se aducea o modificare minoră şi total nesemnificativă din punct de vedere al efortului bugetar: premierea şi celei de a doua medalii, de argint, obţinute de sportivi la Jocurile Olimpice. Da, acesta este motivul real care era să conducă la aruncarea în aer a participării gimnastelor române la Olimpiada de la Londra. Poziţia de drepţi (ca să nu folosesc un alt termen înjositor) luată de ministrul Daniel Funeriu faţă de ultima directivă a preşedintelui Traian Băsescu, cel care a cerut reexaminare pentru o lege care viza - cel puţin pentru următorii 20 de ani - premierea a doar 17 sportivi. Mai mult, ministrul Daniel Funeriu a vrut să refacă o lege care a fost votată de 99% dintre senatori şi deputaţi. Dar pentru ministrul Daniel Funeriu nu contează voinţa întregului Parlament, ci voinţa unui singur om.