Parliamentary debates

Domnul Stelian Duţu:

"Preşedinte jucător sau rezervă de lux?"

Distinse doamne, stimaţi domni deputaţi,

Republică semiprezidenţială sau parlamentară? Aceasta pare a fi întrebarea cu adevărat esenţială a sistemului politic şi de autoritate de stat românesc.

După decembrie 1989, exceptând perioada de "dolce far niente" a anilor 1992-1996, când sistemul neo-comunist P.D.S.R. a guvernat fără prea mari schisme la nivelul celor două palate, Nicolae Văcăroiu fiind un bun ascultător al lui Ion Iliescu, lipsa unor competenţe sporite şi clare ale Executivului şi Preşedintelui României a făcut ca scena politică să fie teatrul unor competiţii penibile între cele mai importante autorităţi ale statului. Ne amintim cu amuzament dar şi jenă cum s-a baricadat Radu Vasile în Palatul Victoria, aflat în conflict direct cu preşedintele Emil Constantinescu. Au urmat patru ani de hârjoneală permanentă, şuturi pe sub masă, pumnale înfipte pe la spate, mesaje dure lansate prin interpuşi, între Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Toate aceste lupte surde s-au datorat unor evidente lacune constituţionale cu privire la rolul pe care cele două importante autorităţi trebuie să-l joace în societate.

Dar de fapt, ce reprezintă o republică semiprezidenţială?

După modelul francez, este în mod evident o republică unde preşedintele este un adevărat jucător, un veritabil play-maker: preşedintele numeşte premierul, are dreptul de a dizolva Parlamentul, poate prezida Guvernul, ia decizii în perioade de criză şi recurge direct la referendum.

Ce este o republică parlamentară?

Este o republică unde prim-ministrul este şeful guvernului, autoritatea executivă în stat, iar şeful statului ales de parlament are funcţii simbolice, un fel de rezervă de lux.

Văzând cele două descrieri, sensibil diferite, se naşte o întrebare fundamentală al cărei răspuns poate clarifica într-o bună măsură dilema semiprezidenţială sau parlamentară.

Cine are mai multă legitimitate în faţa oamenilor? Cel ales prin vot direct de aceştia sau cel numit de un preşedinte ales de majoritatea oamenilor?

Fără îndoială că singurul resort care arată valoarea reală a unui politician este votul. Şi nici un vot nu este mai important şi reprezentativ decât cel pentru alegerea şefului statului. Cât timp primul-ministru nu se confruntă cu acest vot, este greu de explicat cum cineva îşi poate dori o republică cu un preşedinte aflat pe post de momâie. În plus, este şi mai greu de înţeles cum o mână de oameni, în speţă Parlamentul, ar putea vreodată să decidă cine este preşedintele României. Ar interveni în acest context jocuri politice, şantajuri periculoase iar rezultatul final ar fi un preşedinte din care funcţional ar fi doar numele.

Distinse doamne, stimaţi domni deputaţi,

Este evident că rolul de jucător asumat încă din campania electorală de către preşedintele Traian Băsescu deranjează pe foarte multă lume. De fapt, a răscolit un sistem întreg, obişnuit cu coabitarea oricărui preşedinte ales.

Acum, mulţi tremură la gândul că revizuirea Constituţiei ar putea aduce după sine o nouă formă de guvernare : republica semi-prezidenţială.

De ce şi de cine tremură, numai cei în cauză ne pot spune. Cu toate că nu este greu să ne dăm seama că aceştia nu se sperie de o nouă formă de guvernare, ci mai degrabă de un om, singurul om care a avut curajul să deranjeze sistemul.