Parliamentary debates

Domnul Vasile Popeangă:

"Neputincioşii"

Inclusiv la ultimele alegeri, fie ele pentru primari, parlamentari ori preşedinte, PDL-iştii s-au lăudat - ca şi acum, de altfel... - că vor şi pot să facă lucruri măreţe pentru cetăţenii României, orice numai să dea alegătorii cu ştampila pe pătrăţica lor.

Câteva milioane de cetăţeni şi câteva calculatoare s-au lăsat înşelate de sacoşele date pe furiş, după principiul: "Iei plasa? Ai luat plasă!..." ori de promisiunile sforăitoare ale Videanului, Berceanului şi celorlalţi gurişti care promiteau, într-un singur mandat doar, sute de kilometri de autostradă virgulă opt, dublări de salarii şi pensii virgulă trei..., dacă te uitai în gura lor, mai aveau un pic şi promiteau vindecarea cancerului, a SIDA, ori zborul pe Marte şi colonizarea Planetei Roşii!

Laptele şi mierea izvorau în valuri din programul de guvernare PDL-ist, iar cuvântul criză nu era trecut nici măcar în erată, ca să nu mai menţionăm vehemenţa cu care era combătută noţiunea de criză pe toate micile ecrane! Băsescu însuşi, apoliticul preşedinte-jucător-judecător, zicea că nu există criza, ci e doar neştiinţă a prioritizării urgenţelor şi necesităţilor societăţii şi economiei româneşti!

Şi venit-a momentul în care cetăţeanul de rând să stea faţă-n faţă cu opţiunea pe care a făcut-o, măcar teoretic - pentru binele său, al familiei sale, al neamurilor, vecinilor şi prietenilor săi! Şi ce-a văzut? Că a adus la putere nişte neputincioşi! Dacă înainte de campaniile electorale şi mai ales în timpul acestora PDL-iştii se dădeau victime, ca să stârnească simpatia populaţiei, deci, implicit, să atragă voturile celor care mai voiau să se lase prostiţi, venirea la putere a băsiştilor a demonstrat cu deasupra de măsură faptul că au fost aleşi nişte neputincioşi ca să conducă România!

Căci, imediat ce au ajuns la guvernare, motto-ul noii puteri a fost "Nu putem!". Şi nu s-a putut că s-a zis că nu sunt bani. Nu s-a putut că s-a zis că nu ne lasă FMI-ul, băncile, UE-ul, americanii, ruşii, marţienii şi oricine altcineva. Nu s-a putut pentru că era şi "greaua moştenire" - o creştere economică semnificativă, nişte exporturi anuale pe care nici măcar prin însumare, de când sunt la putere, nu le vor atinge cei din actuala putere, nişte salarii şi pensii relativ decente, un sistem de sănătate care dădea semne serioase de însănătoşire, un învăţământ care începea să performeze şi rezultatele internaţionale stau mărturie în acest sens...

Ce s-a întâmplat după venirea la putere a băsiştilor? Păi... Prima dată, instantaneu, s-au prins şi ei că intrasem în criză. Şi le-a plăcut! Mană cerească, acoperitoare de furturi şi incompetenţe, o justificare absolută pe care PDL-iştii nici în visele lor cele mai frumoase nu o speraseră! Şi, de atunci, acest cuvânt a fost nelipsit din aproape fiecare frază "editată perfect" (cum ar spune mama "succesurilor"...) de către Boc ori acoliţii săi.

Imediat după aceea, guvernarea portocalie a trecut la consolidarea puterii. Şi cum neputinţa era-n floare, s-a umblat la viclenie şi lăcomie şi repede s-a creat majoritatea parlamentară necesară virusării societăţii româneşti cu virusul băsismului. Şantajul ori cumpărarea conştiinţelor au fost folosite din plin. Sau, cum ar zice orice portocaliu în tranziţie spre verde, convingerea că băsismul e cea mai bună doctrină politică a deturnat subit politicieni care erau, de generaţii, de stânga sau libaţii de-o viaţă...

Apoi s-a ajuns la concluzia că nu sunt destui bani de furat! Deh, găşti mari, multe şi în creştere numerică exponenţială! Şi-atunci - gândul Satanei: hai să furăm din buzunarele oamenilor de rând, că nu pot riposta: să facă ciocu' mic, că noi suntem la putere! Astfel, neputincioşi în a face bani prin alte moduri, mai inteligente, mai eficiente, în ciuda tuturor sfaturilor competente în acest sens venite din toate părţile, guvernanţii - cu tatăl lor doctrinar, Băsescu, în frunte - au decis ei, în ciuda oricăror legi economice, că o anumită parte a forţei de muncă româneşti valorează subit cu cel puţin 25% mai puţin, deşi nu se schimbase niciunul dintre criteriile economice obiective de salarizare - nici cantitatea, nici calitatea şi nici importanţa muncii prestate nu cunoscuseră o depreciere cu minim un sfert din valoarea sa, ca să determine o scădere atât de dramatică a salariilor bugetarilor! Ce se schimbase, totuşi?

Venise la putere o guvernare neputincioasă! O guvernare preocupată de doar două lucruri: jaf şi eternizare la cârma ţării! Mafiotizarea portocalie a cuprins, după regulile oricărui virus, toate organismele de autoprotecţie ale statului, începând chiar cu parchetele şi Curtea Constituţională, care, cu excepţia momentelor când trebuie să dezbată ceva care să o afecteze direct - a se vedea salariile şi pensiile membrilor Curţii! -, în rest este de partea puterii, constant, cu 5 la 4.

Neputinţa cârmuiturilor de acum a fost multiplicată cum e mai distructiv: de lăcomie fără saţiu, de rea intenţie, de incompetenţă, de indiferenţă şi de alte tare care nu sunt trecute în nicio fişă a postului a vreunui guvernant, ba dimpotrivă! însă nimic din toate astea nu-i împiedică, din cauza unui egocentrism şi a unui tupeu împins până la limita oricărei închipuiri, deja ajunsă la nivel patologic, să creadă că iresponsabilitatea lor este o mare responsabilitate, incompetenţa lor este o mare dibăcie, lăcomia lor şi jafurile făcute sunt creştere economică şi ieşire din criză, închiderea spitalelor şi şcolilor sunt înspre binele sănătăţii şi educaţiei cetăţenilor României etc.

Iar acum se simt îndreptăţiţi ca, pentru că au adus oamenii în pragul sinuciderii, să ceară să fie realeşi pentru neputinţa lor! Se simt îndreptăţiţi ca, pentru faptul că au omorât sute de mii de firme, să fie realeşi pentru neputinţa lor! Se simt îndreptăţiţi ca, pentru faptul că au adus economia în pragul falimentului, să ceară să fie realeşi! Se simt îndreptăţiţi ca, pentru faptul că au schimbat ordinea normală a valorilor omeneşti universal acceptate din România, făcând din rău - bine, iar binele făcându-l rău, nonvaloarea devenind valoare şi invers, să ceară să fie realeşi! Pentru că visul oricărui băsist este derivat din însuşi Eminescu: "La tupeu-ţi mare, mare viitor"...

Iată de ce noi, opoziţia democratică unită, trebuie să ne facem o datorie de onoare faţă de acest popor din a înlătura această putere arhicoruptă şi hiperabuzivă şi de a readuce normalitatea şi valorile umane universal recunoscute la cârma acestei ţări, pentru ca patria noastră să mai aibă măcar speranţa vreunui viitor...