Parliamentary debates

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Dependenţa de gaze ruseşti"

Sunt şi astăzi foarte vii emoţiile de iarna trecută, atunci când majoritatea ţărilor europene s-au văzut private de aprovizionarea cu resurse de gaz natural de provenienţă rusească. La acel moment, reacţiile europene au fost virulente, s-au făcut planuri de acţiune, s-au resuscitat proiecte energetice mai vechi, însă până la urmă liniştea s-a aşternut asupra tuturor acelor iniţiative. Este şi normal, atâta timp cât anumiţi membri ai Uniunii Europene au definit proiecte şi strategii energetice proprii încă de la criza petrolului din anii '70, iar relaţiile lor bilaterale cu furnizorul de la Est sunt unele privilegiate.

Riscul ca o nouă criză a gazelor ruseşti să se declanşeze în următoarele luni s-a reactivat din nou săptămânile trecute, prin faptul că situaţia economică, precum şi cea politică din Ucraina, creează grave dificultăţi în privinţa onorării angajamentelor sale de plată către furnizorul rus. Deşi Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barrosso, caută soluţii financiare internaţionale pentru sprijinirea Ucrainei, trebuie să recunoaştem că dependenţa faţă de un furnizor extrem de sensibil şi instabil este una periculoasă. Soluţiile sunt de moment, iar noi nu trebuie să fim inerţi. Marea şansă a României se traduce în rata de dependenţă energetică extrem de redusă în raport cu alte ţări europene, ea situându-se la sub o treime din necesarul de consum naţional.

Cabinetul Emil Boc, prin intermediul Ministerului Economiei, este primul care şi-a asumat o strategie pe termen mediu privind creşterea independenţei energetice naţionale şi pentru producţia eficientă de energie. Organizarea sistemului energetic naţional în două companii energetice naţionale, precum şi măsurile active de relansare şi eficientizare a activităţii acestora trebuie să fie doar primul pas în realizarea unui sistem energetic riguros şi puternic în faţa provocărilor ciclice ale economiei.

De asemenea, diversitatea surselor de energie, precum şi eficientizarea celor care produc la costuri duble faţă de media pieţei europene trebuie să reprezinte un al doilea obiectiv major pe termen mediu. Reforma sistemului energetic din România presupune investiţii majore, de miliarde de euro, ce nu pot caracteriza nicidecum mandatul unui singur ministru sau cabinet. Aşadar, strategia de creştere a independenţei energetice a României nu este şi nu trebuie să fie o miză politică, ci o miză de creştere a securităţii naţionale şi a competitivităţii economiei României în ansamblul provocărilor şi interdependenţelor internaţionale.