Parliamentary debates

Domnul George Ionescu:

«20 de ani de la primul "Pod de flori" de peste Prut»

Pe 6 mai s-au împlinit 20 de ani de la acţiunea "Podul de flori", prima deschidere a frontierelor dintre România şi Republica Moldova.

Acum 20 de ani, românii de pe ambele maluri ale Prutului s-au întâlnit şi s-au îmbrăţişat pe malul stâng al râului, în cadrul acţiunii "Podul de flori de peste Prut". Locuitorilor din România li s-a permis ca în ziua de 6 mai 1990, între orele 13:00 şi 19:00, să treacă Prutul în Moldova Sovietică fără paşaport şi viză. Aproximativ un milion şi două sute de mii de români au participat la acest eveniment, când, de-a lungul Prutului au fost stabilite opt puncte de trecere a frontierei: Miorcani - Pererita, Stânca - Costeşti, Iaşi - Sculeni, Ungheni - Pod Ungheni, Albiţa - Leuşeni, Fălciu - Ţiganca, Oancea - Cahul şi Galaţi - Giurgiuleşti.

Cei prezenţi pe ambele maluri ale Prutului au aruncat în apă mii de flori, formându-se un adevărat pod plutitor, simbol al deschiderii sufletelor şi al armoniei între oameni, al întâlnirii emoţionante a fraţilor despărţiţi de ani şi ani, al lacrimilor de bucurie şi îmbrăţişărilor. Acest gest simbolic a dat numele evenimentului.

În urma succesului primei acţiuni de deschidere a graniţelor dintre România şi Republica Moldova din 6 mai 1990 a fost organizat şi desfăşurat un al doilea Pod de flori pe 16 iunie 1991. De data aceasta, 240.000 de locuitori din Republica Moldova au putut să treacă fără acte graniţa în România.

Mărturiile participanţilor au fost impresionante. Grigore Vieru, primul basarabean care a trecut Prutul la 6 mai 1990, spunea într-un interviu din 2008: "Era o tensiune emoţională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alţii şi se regăseau după ani şi ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă şi a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniţi. Aveau mari emoţii şi nu îndrăzneau să facă nicio mişcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit şi ceilalţi. S-au întâlnit toţi la mijlocul Prutului şi au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut şi nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii. De aceea spun că par caraghioşi astăzi cei care ironizează Podul de flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei."

În ultimii ani, acest eveniment a trecut neobservat. Grigore Vieru credea că "uitând podul de flori am uita martirii care au murit în ideea acestui pod şi ar însemna să uităm marile adunări naţionale care au dus spre câştigarea alfabetului latin, a tricolorului, a istoriei neamului".

6 mai 1990 a fost şi rămâne o zi de sărbătoare, de înfrăţire spirituală a românilor de pe ambele maluri ale Prutului.