Parliamentary debates

Domnul Mircea Grosaru:

"Parlamentul, legile, democraţia"

Dacă ne întrebăm cât de multe legi am adoptat în acest mandat şi cât de importante au fost, fiind la jumătatea lui, circa, putem răspunde fără nicio clipă de gândire că foarte multe şi foarte importante.

Dacă ne gândim la modalitatea în care acestea au fost adoptate, cu siguranţă că vom răspunde că, în marea lor majoritate, legile importante s-au adoptat prin asumarea răspunderii Guvernului.

Dacă ne gândim însă la oportunitatea lor, desigur că părerile sunt împărţite pentru motivul că unele dintre ele au afectat direct pensiile, salariile şi veniturile, în general, au dus la o scădere a calităţii vieţii în România şi la multe alte măsuri cu care nu prea ne putem lăuda în Europa.

Dacă ne gândim la diferenţa dintre România şi alte state ale Europei, putem spune şi lucruri bune, dar şi altele mai puţin plăcute nouă.

Nu trebuie să ne justificăm pentru că motive se pot găsi şi de o parte şi de alta, aşa că ar fi bine să ne gândim la o abordare nouă a vieţii românilor care, după revoluţia din 1989, a avut o evoluţie mai mult decât importantă, în sensul că a parcurs momente bune, de creştere a calităţii acesteia până la momente mai puţin bune de descreştere, ceea ce astăzi numim "criză" pentru că apoi să o numim "ieşire din criză" atunci când indicatorii economici vor arăta altceva.

Toate acestea se pot comenta ca fiind abordări politicianiste, fără conţinut, pentru că ceea ce îi interesează pe cetăţenii ce trăiesc în România este calitatea vieţii, iar aceasta a scăzut destul de mult la nivel general.

Uităm să gândim însă la un alt nivel, şi anume la cel al creşterii încrederii oamenilor în libertatea de exprimare, în libertatea şi oportunităţile de a putea studia ceea ce îşi doreşte fiecare şi de a-şi alege meseria potrivită.

Uităm să gândim la cine judecă ce s-a realizat sau nu în ţara noastră, pentru că cetăţenii niciodată nu vor fi mulţumiţi şi vor dori mai multe de la stat, iar cu toţii vor gândi prin prisma propriilor interese, a propriilor realizări, ceea ce va duce la o descreştere a interesului pentru adevărul global sau general.

Începe ieşirea din criză ? Eu cred că da !