Parliamentary debates

Domnul Ion Dumitru:

"Priorităţile în agricultură, în 2009, în perioada crizei financiare deja instalate".

Având în vedere programul de guvernare şi instalarea crizei financiare în România, recomand o serie de măsuri pentru agricultura 2009, şi anume:

• investiţiile trebuie să beneficieze cu prioritate de atenţie. Priorităţile trebuie să cuprindă promovarea componentei pentru investiţii a legii creditului agricol, pentru a asigura componenta suportului programelor Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, susţinerea investiţiilor pentru producerea combustibililor alternativi (biodisel, bioetanol, brichete lemn, brichete paie şi biomasă), eliminarea procedurilor excesiv birocratice pe care le impun (nejustificat) normele de aplicare a unor acte normative, accelerarea procedurilor de derulare a programelor Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală;
• fluidizarea mecanismelor de acces la creditele bancare pentru producţie, şi anume notificarea la Uniunea Europeană pentru a extinde perioada de aplicare a Legii nr.150/2003, până cel puţin la recoltarea păioaselor în 2010;
• elaborarea unor politici de valorificare a producţiei agricole pentru anul 2009, prin activarea unei regii, pentru a putea prelua calitatea de integrator în numele statului, majorarea rezervei de stat de cereale prin adăugarea componentei europene la cea naţională, măsuri de export în spaţiul european şi măsuri de reglementare a pieţei interne;
• restructurarea instituţională, în general în perioadele de criză nu se adoptă programe care pot agrava criza. Structurile nou create, până la atingerea perioadei de funcţionalitate - performanţă pot crea mai multe neajunsuri decât beneficii. În orice caz, trebuie atent analizate schimbările la nivelul instituţiilor sau autorităţilor publice.

În condiţii de criză, statul trebuie să deţină mecanisme şi pârghii prin care să poată interveni direct.

Consider că Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale trebuie să revizuiască competenţele şi capacităţile unor unităţi publice subordonate, cu rol în susţinerea politicilor guvernamentale.

Pentru proiectele care au o perspectivă de implementare pe termen lung, trebuie elaborate, finalizate, adaptate programe (unele există), pentru a putea evalua atât costurile implementării, cât şi beneficiile generate de implementarea acestora.

Unele din aceste proiecte pot avea obiective, generând un beneficiu imediat, cuantificabil, şi anume:

• dezvoltarea structurilor de piaţă;
• irigaţii - strategie sectorială;
• cooperaţia agricolă;
• dezvoltarea rurală;
• dezvoltarea învăţământului agricol;
• silvicultură;
• lipsa unei strategii, pe termen scurt şi lung, ce vizează sectorul agroalimentar, ţinând cont şi de instalarea crizei financiare, este un gol care ne va costa poate prea mult.