Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

Doamnelor şi domnilor parlamentari, săptămâna trecută a fost una foarte importantă pentru Guvernul Boc, în urma căreia pot spune că s-au primit două voturi de încredere.

Primul şi cel mai evident este legat de respingerea moţiunii de cenzură a parlamentarilor liberali şi a celor din UDMR. Nu numai că demersul domniilor lor s-a dovedit unul politicianist şi neîntemeiat pe argumente solide, dar au reuşit să arate încă o dată ceea ce va urma în perioada următoare: o serie de acţiuni politice al căror scop este acela de a-l scoate în faţă pe domnul Crin Antonescu. Sigur că acest lucru nu ar fi atât de blamabil, dacă, spre exemplu, toţi liberalii ar accepta că măsurile pe care dumnealor le atacă acum se impuneau a fi luate de ceva timp, atunci când "economia duduia". Sigur, ar fi îmbucurător să aflăm în ce formă dumnealor şi-au schimbat opiniile faţă de partenerii sociali, mai ales faţă de cei din Învăţământ. Sau să ne spună cum un partid progresist în doctrină, aşa cum este bunăoară PNL, se opune reformelor sociale.

Din păcate, întruchipări palide ale ideii de liberalism au luat de multe ori loc la prezidiul recent al Partidului Naţional Liberal şi l-au transformat în partidul cel mai rural din România. Mergeţi şi verificaţi rezultatele de la parlamentarele din toamna trecută şi veţi vedea de unde reticenţa la schimbare şi la progres. Din păcate, şi aici închei criticile la adresa colegilor liberali, acum domneşte haosul într-un partid care se scufundă prin lipsa de substanţă şi de viziune.

Al doilea element extrem de important al săptămânii trecute, peste care s-a trecut prea uşor, este deblocarea celei de-a doua tranşe din acordul cu Fondul Monetar Internaţional. Se arată din nou că deficitul bugetar de anul acesta este sustenabil şi că toate plăţile la care Guvernul este obligat, de la salarii şi pensii, până la diferitele investiţii în infrastructură se vor face conform celor decise în Legea bugetului. Le atrag atenţia celor care vin şi ţipă în microfoane că România va intra în incapacitate de plată, că sunt pe de o parte inconştienţi, sporind artificial tensiunile sociale, pe de altă parte, antiromâni, grevând peste şi aşa profunda criză economică, o stare de incertitudine care ar putea să ne afecteze şi în anul viitor.

Tot a doua tranşă a împrumutului cu FMI înseamnă că acest Guvern a întreprins, lucru care se arată explicit în motivaţia Fondului, măsurile necesare pentru reducerea cheltuielilor. Într-o anumită măsură, este o reuşită destul de mare să se evite risipirea unor bani, să se asigure plata salariilor şi pensiilor, dar să se şi producă legi care să reformeze sistemul bugetar din România. Sigur, suntem încă la început, şi rămân la părerea că principala noastră încercare este armonizarea, până vara viitoare, a legii salarizării unice. În momentul în care alocările bugetare pentru salarii vor fi corecte, transparente şi mai ales previzibile pe o perioadă mai lungă de timp, atunci vom putea spune că am trecut un prim pas al crizei.

Cred sincer că stabilirea unei legi a salarizării unice, dublată de o proiecţie multianuală a bugetului poate aduce din nou România pe panta creşterii economice sustenabile. Pe de o parte, pentru că asta ar însemna ca ţara noastră să fie mai atractivă pentru investitori. Pe de altă parte, pentru că astfel am şti care este rolul pe care trebuie să şi-l asume statul în ceea ce priveşte investiţiile directe.

A doua tranşă a acordului cu FMI mai înseamnă un lucru: România nu este pusă în postura de a creşte în vreo formă taxarea. Nici când vine vorba de t.v.a., nici când vine vorba de cota unică de impozitare. Aşa se face că vom face previziunile bugetare pentru anul viitor tot la un impozit unic de 16% şi la un t.v.a. de 19%. România a evitat cazurile ţărilor baltice sau al Ungariei, ţări nevoite să crească t.v.a.-ul. Ungaria chiar cu 3%, de la 20 la 23%. În condiţiile puternicei contracţii economice, păstrarea TVA la 19% chiar este o reuşită.

Nu toţi banii celei de-a doua tranşe intră, însă, în vistieria Ministerului de Finanţe. Jumătate din bani merg în continuare la BNR. Se vor evita, deci, orice speculaţii despre o explozie a cursului euro la sfârşitul acestui an sau la începutul anului viitor. De altfel, leul a dat semne de apreciere deja în raport cu euro. Vă reamintesc că anul trecut am început cu o aproximaţie a euro la 4 lei, iar la rectificarea din aprilie am trecut la 4,3 lei. De aceea, speranţa mea este că bugetul din 2010 va fi mult mai echilibrat.

În final, subsumând toate cele pe care le-am spus până acum, a doua tranşă din acordul cu FMI înseamnă un vot de încredere suplimentar dat acestui Guvern de către un organism financiar extern.