Parliamentary debates

Domnul Sorin Marian Paveliu:

"Apel pentru o creştere a transparenţei actului de control."

Relatările din presă au adus atenţiei mele o situaţie din judeţul Gorj, pe care îl reprezint în Parlament.

Directorul "cu delegaţie", al Direcţiei Agricole Gorj, riscă să fie demis în urma unui control al ministerului de specialitate. Se pare că ocuparea funcţiei s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii "anticorupţie", nr.161/2002, iar activitatea depusă nu a respectat întotdeauna legea. Raportul Comisiei de control nu este public.

Pericolul cel mai mare pentru ţara noastră, din punct de vedere al integrării europene, îl reprezintă corupţia. Lupta împotriva corupţiei nu înseamnă arestarea unor mari oameni de afaceri corupţi sau a unor politicieni. Acest efort de redresare trebuie să înceapă de la niveluri mai apropiate de cetăţean, de la ghişeul de relaţii cu populaţia, la instituţiile descentralizate, şi de aici, pas cu pas, până la vârful Guvernului.

Pentru a reveni la exemplul acestei declaraţii politice, directorul "cu delegaţie" are în mod cert trecere pe lângă cei care l-au numit sau i-au mijlocit numirea. Uneori, între aceştia, aşa cum se pare că este şi cazul persoanei în discuţie, există şi strânse legături de rudenie. Este de aşteptat ca, după finalizarea controlului, să înceapă o furibundă goană pentru ştergerea urmelor, tocmai cu sprijinul celor care l-au numit. Deschidem, astfel, uşa domeniului mult mai vast, al traficului de influenţă.

Această situaţie aduce în discuţie două elemente care pot fi corectate prin voinţa politică: impunerea de sancţiuni pentru încălcarea Legii nr.161/2002 şi asigurarea unei minime transparenţe în ceea ce priveşte actul de control.

Corectarea Legii "anticorupţie" este o necesitate. O lege fără sancţiuni este ca şi inutilă. Cel care o încalcă nu este obligat nici să returneze banii primiţi, nici nu este condamnat penal.

Transparenţa actului de control taie elanul traficului de influenţă pentru ştergerea urmelor, sport la care românii par a fi campioni, dacă ar fi să analizăm doar ultimii 16 ani.

În virtutea prezumţiei de nevinovăţie, semnalarea publică pe site-ul instituţiei a unor nereguli evidenţiate de un raport de control nu este echivalentă cu o sentinţă. Un asemenea gest ar fi, însă, un exemplu pentru toţi cei în cauză, şi o stavilă împotriva uitării, de care beneficiază cei mai mulţi care încalcă legea.

Pe de altă parte, cei ce controlează vor cântări de două ori înainte de a face o acuzaţie care nu este temeinic fundamentată.

De aceea, solicit domnului ministru al agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale să dea un exemplu punctual şi personal, oferind presei rezultatele controlului, sancţiunile administrative adoptate şi dacă a sesizat sau nu organele de anchetă penale.

În ceea ce mă priveşte, îmi asum sarcina de a pune în dezbatere un proiect de modificare a Legii nr.161/2002, pentru a adăuga necesarele sancţiuni.