Parliamentary debates

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Bugetul 2007 - marea sfidare portocalie"

Multe lucruri i-a fost dat să îndure cetăţeanului de rând după 1989. Între două felii de tranziţie, bine rumenite la foc molcom, a servit în grabă o bucată zdravănă de curea strânsă la ultima gaură, cu supunerea românului călit în vremurile de glorie ale comunismului românesc, învăţat să accepte fără cârtire deciziile celor aleşi - mai mult sau mai puţin - spre a le reprezenta interesele.

A urmat perioada de tristă amintire 1996 - 2000 în care unii, cu pretenţii de mari specialişti în guvernare, au reuşit performanţa de a arunca România economică cu vreo 50 de ani în urmă. După 2000, puternic biciuită din urmă de programul de aderare la Uniunea Europeană, România părea să se îndrepte spre o stare de normalitate, cu o creştere economică sănătoasă şi susţinută, cu programe de protecţie socială bine gândite, menite să "îndulcească" şocul aderării, cu o clasă politică în curs de asanare şi cu banul public cheltuit în spiritul respectului pentru cetăţean.

Nimic nu certifică mai bine progresele constante înregistrate în românia după 2000 ca veniturile la bugetul de stat, în continuă creştere în toată această perioadă, fapt care a permis tranziţia de la bugetele de supravieţuire, postdecembriste, la cele de reglaj macroeconomic, pentru ca, în prezent, veniturile să permită prin volumul lor, pentru prima dată, alcătuirea unui buget care să poată susţine programe ample de dezvoltare.

Dacă la toate acestea mai adăugăm fondurile structurale pe care România are oportunitatea de a le atrage în 2007, avem o dimensiune reală a purcoiului cu bani pe care stă guvernul portocaliu şi a multiplelor posibilităţi de "împărţire frăţească" pe care acesta îl oferă.

De acest lucru s-au prins şi portocalele isteţe de la Palatul Victoria, "cele mai descurcăreţe guvernante" de după Revoluţie, când vine vorba de împărţit banul public după principiul democrat "una mie, una ţie şi, dacă mai rămâne, una şi la primărie!".

Şi uite aşa au reuşit gălăgioşii motociclişti performanţa de a umfla substanţial fondul aflat la dispoziţia Guvernului, paralel cu dispariţia subită a resurselor financiare pe anexe pentru administraţiile locale, în timp ce se izbeau glorios cu cărămida în piept trâmbiţând marea descentralizare înfăptuită. Adică, în limbajul PD-PNL-PUR-UDMR, descentralizare înseamnă: "aveţi autonomie totală în cheltuirea banilor, dar numai când, cum şi dacă vrem noi!".

La o privire sumară, bugetul alocat pentru învăţământ e de 4,7%, probabil să se înveţe minte cadrele didactice care au avut nefericita inspiraţie să citească fiţuicile portocalii care le-au ticsit cutiile poştale în noiembrie 2004. Bonus, discipolii semnatarului documentului de tristă amintire au votat la două mâini împotriva măririi salariilor dascălilor, sub directa supraveghere a ministrului educaţiei şi cercetării (sic!).

La apărare, alţi bani împărţiţi după aceleaşi reguli gândite din "şuviţa cotroceană", alţi români (a se citi angajaţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor) luaţi la mişto: miniştri MAI şi MApN, deşi, de la învestitură şi până în prezent nu au călcat pe la şedinţele comisiei de buget (ministeriabilul Blaga n-ar recunoaşte sala Comisiei de administraţie publică a Camerei Deputaţilor nici în fotografii!), au bătut palma pentru a-şi plimba între ei 0,5% din p.i.b. Morala: adio măriri salariale, stimaţi poliţişti! Morală care poate fi însuşită cu sârguinţă de către toţi amărâţii truditori din sistemul bugetar, lăsaţi cu buza umflată pe ştatele de plată, dar încărcaţi serios la facturile de gaze, energie termică, apă şi salubritate...

În ceea ce priveşte prevederile bugetare pe 2007 pentru Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, distracţia atinge culmea ridicolului, pe spinarea electoratului naiv, folosit din plin ca masă de manevră în 2004: resursele destinate construcţiei de locuinţe pentru tineret sunt egale cu cele alocate pentru fondul de premiere a funcţionarilor fruntaşi din Secretariatul General al Guvernului!!!

Mai departe, deşi primăriile sunt ordonatori principali de credite şi au în responsabilitate menţinerea în condiţii optime a clădirilor în care funcţionează instituţiile de învăţământ locale, fondurile destinate construcţiilor şi reabilitărilor de şcoli şi grădiniţe au fost plasate pe moşia Ministerului Educaţiei şi Cercetării, de unde, bineînţeles, vor fi repartizate, "cu dedicaţie" pentru firmele rudelor portocalii până la spiţa a 10-a, fruntaşe în întrecerea pe ţară la obţinut contracte din fonduri guvernamentale!

Şi, dacă în privinţa cheltuirii banului public nu se poate spune faptul că actualii guvernanţi nu s-au descurcat onorabil (din punct de vedere al interesului propriu!), în ceea ce priveşte atragerea de resurse din fondurile structurale, ca orice lucru care necesită multă bătaie de cap, a fost trecut la capitolul "las-o bă, că merge aşa!". Şi tocmai asta e, că nu merge deloc aşa... Singurul care a reuşit traducerea ghidurilor privind scrierea, implementarea şi evaluarea proiectelor pentru fondurile structurale este Ministerul Mediului, realitate care blochează practic orice finanţare pentru România până în 2008 şi privează economia românească de fonduri vitale pentru dezvoltarea sa.

Dacă punem la socoteală şi faptul că experienţa anului 2006 ne demonstrează din plin că aritmetica şi prezicerea sunt două ştiinţe străine guvernului portocaliu, care a prognozat pentru bugetul curent un deficit de 2,5% echivalent p.i.b. şi s-a trezit în octombrie cu un excedent de 1,6% şi a reuşit performanţa de a înregistra un deficit de cont curent al balanţei de plăţi de 6 miliarde de euro numai în primele opt luni ale anului curent, dublu faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, alături de falimentul cotei unice de impozitare, responsabilă de gaura de peste 1 miliard de euro din buget, avem dimensiunea reală a capacităţii actualei guvernări de a alcătui un buget real şi echilibrat, ca să nu mai vorbim de capacitatea de a cheltui resursele financiare aflate la dispoziţia sa!

Concluziile pot fi trase cu uşurinţă de orice român, de la cetăţeanul simplu până la slujbaşul din administraţia guvernamentală sau prezidenţială neanesteziat total de damful demagogic emanat dinspre superiori.

Eu unul am două îndrumări colegiale la adresa băieţilor aflaţi, graţie prevederilor constituţionale, încă la putere, două apeluri sincere la trezirea spiritului civic:

Dacă tot insistaţi să vă bateţi joc de bani, luaţi la mişto propriile portofele!

Dacă nu vă pricepeţi, mai staţi pe acasă!