Aurel Olarean
Aurel Olarean

Sittings of the Chamber of Deputies of February 19, 2008

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.13/2008
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of February 19, 2008

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.71 Aurel Olărean - declaraţie politică cu subiectul "Kosovo, o enclavă etnică într-o Europă fără o părere unită";

 

Domnul Aurel Olărean:

"Kosovo - o enclavă etnică într-o Europă fără o părere unită"

Suntem pe cale să fim martorii unui fenomen, singular sper, care poate avea consecinţe neprevăzute pentru status-quo-ul european. O enclavă etnică de circa 2 milioane de locuitori este pe cale să dezbine unanimitatea de păreri ale Uniunii Europene. State cu tradiţii democratice în adoptarea unor hotărâri, ca Spania sau Grecia, sunt puse în situaţia de a lua decizii care să încalce propriile interese naţionale.

Nu îmi permit să intru într-o polemică pe teme istorice sau religioase, cu toate că, pentru poporul sârb, Kosovo echivalează, simbolic vorbind, cu Câmpia Libertăţii pentru poporul român. Bătălia de la Câmpul Mierlei, actual în Kosovo, este considerată de sârbi ca punctul de plecare al genezei naţiunii sârbe. Declararea unilaterală a regiunii Kosovo ca stat independent, şi mai ales că acest gest vine din partea unei majorităţi albaneze de religie musulmană, nu este de natură a calma spiritele.

Multe state europene se confruntă cu probleme ale unor minorităţi etnice, dar acum situaţia riscă să scape de sub control. Spania nu poate fi de acord cu această independenţă unilaterală, care ar putea oricând să reinflameze problema populaţiei basce. La fel Grecia care se confruntă cu mari probleme legate de minoritatea turcă din regiune.

Grav mi se pare că recunoaşterea acestui mic stat etnic poate să declanşeze o reacţie în lanţ care ne poate atinge direct. La nici 24 ore de la declaraţia de independenţă kosovară, înalţi lideri UDMR-işti au ţinut să îşi remanifeste sentimentele de independenţă şi autonomie teritorială. România nu poate ignora pericolele interne, mai ales când scânteia este atât de aproape. Semnalul lui Vladimir Putin, care trecea întreaga Transilvanie pe lista zonelor unde se vor înregistra fenomene revanşarde, nu poate fi ignorat.

Redesenarea hărţii Europei, acum, ar fi imposibilă fără o reacţie a majorităţii internaţionale. Nerecunoaşterea noului stat creat artificial ar avea aceleaşi efecte ca şi încercarea de a înfiinţa Transnistria, acum câţiva ani. Adică egale cu zero. O proclamaţie unilaterală nu poate decât să satisfacă orgoliile naţionaliste ale unei minorităţi. Să sperăm că dorinţa de stabilitate va fi mai puternică, spre binele unei Europe unite.