Parliamentary debates

Domnul Ştefan Daniel Pirpiliu:

Tema: "Obligativitatea statului român de a se implica în lupta împotriva pirateriei maritime"

Declaraţia mea politică se doreşte a fi un apel pentru stoparea unui flagel care se numeşte piraterie maritimă şi căruia îi cad victime inclusiv cetăţeni români. Mă văd nevoit să revin asupra acestui subiect, pe care l-am abordat prima dată pe parcursul anului trecut, motivat fiind de cazul marinarului Virgil Teofil Creţu.

Un cetăţean român a fost ţinut prizonier, alături de alţi nouă sirieni, încă din 2 februarie 2010, după ce cargoul MV Rim, proprietate a companiei libiene White Sea Shipping, a fost capturat în nord-vestul Golfului Aden. S-au scurs de atunci patru luni de zile şi nu pot să nu îmi pun întrebarea care a fost reacţia autorităţilor române pentru recuperarea acestui marinar, cu atât mai mult cu cât, acum câteva zile, Virgil Teofil Creţu a fost rănit prin împuşcare, iar la bordul navei nu exista asistenţă medicală. Anterior, respectiv la 25 mai, marinarul şi-a anunţat familia, prin telefon, că piraţii l-au ameninţat că-l vor ucide dacă nu vor primi suma de 400.000 de dolari drept răscumpărare.

Exemplificarea pe care v-am oferit-o a suscitat în ultimul timp atenţia mass-media, dar în situaţia acestui marinar există şi alţi cetăţeni români capturaţi de piraţi în apele somaleze, iar despre soarta lor nu se mai ştie uneori nimic.

Deşi în zonă patrulează nave din flota a V-a americană, nave din coaliţia navală multinaţională condusă de Marea Britanie (CTF 150) precum şi forţe ale Uniunii Europene, fenomenul proliferează nestingherit în continuare, iar potrivit cotidianului american "New York Times", grupările de piraţi somalezi au strâns din răscumpărări nu mai puţin de 100.000.000 de dolari în doar cinci luni. Ţintele preferate sunt transportoarele de containere, cargourile şi petrolierele. Anul trecut, 433 de persoane au fost victime ale atacurilor piraţilor, iar majoritatea dintre ei au fost ucişi în momentul în care piraţii au atacat navele.

Pirateria maritimă a devenit o afacere mai mult decât profitabilă, în 2009 înregistrând cel mai înalt nivel din ultimii şase ani. Principala problemă este că majoritatea banilor obţinuţi din piraterie ajung la grupări teroriste. Un motiv suficient de puternic, care ar trebui să genereze o implicare mult mai activă a NATO şi UE, şi nu numai în plan militar. Dincolo de aceste programe militare, indiscutabil utile, o problemă reală în stoparea fenomenului sunt complicaţiile legale şi dificultăţile logistice pe care le presupun o eventuală capturare a piraţilor, respectiv transportul acestora şi a martorilor la tribunale.

Ca dovadă, deşi fenomenul există de ani de zile, primul proces din Europa împotriva unor cetăţeni somalezi acuzaţi de piraterie s-a deschis abia în luna mai 2010 la Rotterdam, în Olanda, cei cinci inculpaţi riscând până la 12 ani de închisoare pentru tentativă de capturare a unui cargou în Golful Aden, în ianuarie 2009.

Este nevoie, în vederea soluţionării acestei probleme, să fie adoptate măsuri atât la nivel naţional cât şi comunitatea mondială să să întreprindă eforturi colective pentru crearea unor mecanisme de tragere la răspundere a piraţilor pe mare.