Parliamentary debates

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

"Desfiinţarea Oncologiei Medicale este o greşeală."

1. Prin Ordinul nr.1044 din 25 august 2006, care desfiinţa oncologia medială, secretarul de stat Vlad Iliescu a avut grijă să îşi salveze propria specialitate, chirurgia cardiovasculară (Anexa I, poziţia 31 din Ordinul M.S. nr.1044/25.08.2006).

Această specialitate nu este recunoscută la nivel european şi totuşi nu a fost desfiinţată, aşa cum s-a întâmplat cu oncologia (vezi tabelul şi Journal Officiel de l'Union européenne din 30.09.2005, Anexa V, pag.61, cu cele 52 de specialităţi recunoscute european, citat ca sursă şi motivaţie de Ministerul Sănătăţii).

Aşadar, pun întrebarea retorică: de ce zelul european al domnului secretar s-a oprit brusc în faţa propriei specialităţi, care a fost salvată? El a avut grijă să schimbe denumirea specialităţii din "Chirurgie cardiacă şi a vaselor mari" în "Chirurgia cardiovasculară", pentru a o face să sune mai european (Art.4 alin.1 din Ordinul MS 1044/25.08.2006), dar la nivel european nu este recunoscută decât "Chirurgia vasculară" (Anexa V, pag.73, din Journal Officiel de l'Union européenne din 30.09.2005), specialitate care există şi la noi.

Astfel, în Anexa V din Ordinul M.S. 1044/25.08.2006 există, la poziţia 31, "Chirurgia Cardiovasculară", care nu este recunoscută de U.E., şi la poziţia 37, "Chirurgia vasculară," care este recunoscută de U.E.).

Au fost păstrate şi alte specialităţi nerecunoscute la nivel european, cum sunt: "Diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice" şi "Medicina legală" (Anexa I. Specialităţi medicale, poziţia 6 şi Specialităţi paraclinice, poziţia 5). Ce criteriu a salvat aceste specialităţi nerecunoscute în condiţiile în care alinierea la normele europene a motivat desfiinţarea altora? Adevărul este că unele au fost salvate şi altele desfiinţate din motive obscure, altele decât recunoaşterea în Europa.

Prin acest ordin se fac două tipuri de discriminare: 1. discriminare între pacienţi, pentru ca unora li se permite accesul la un act medical calificat în timp ce altora (pacienţilor cu cancer) nu li se permite; 2. discriminare între specialităţi. Pentru Oncologie medicală se motivează desfiinţarea specialităţii prin nerecunoaşterea ei europeană (Directiva 2005 a Comisiei Europene/30.09.2005). Alte trei specialităţi nerecunoscute european, "Chirurgia cardiovasculară", "Diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice" şi "Medicina Legală" sunt însă menţinute.

2. Se susţine de oficialii Ministerului Sănătăţii că prin asimilarea Oncologiei Medicale de către Medicina internă va creşte de zeci de ori (proporţional cu numărul medicilor internişti) numărul medicilor care vor putea diagnostica pacientul cu cancer, şi acest argument este fals.

Nu Medicina internă se ocupă cu diagnosticul şi tratamentul pacienţilor cu cancer.

În diagnosticul pacienţilor cu cancer oricum erau implicate mai multe specialităţi, şi depistarea pacienţilor cu cancer nu a depins nici până acum de cunoştinţele medicului de medicină internă.

Ginecologia stabileşte diagnosticul în cancerele sferei genitale (cancerul de col, cancerul ovarian, cancerul uterin şi aşa mai departe) în 22% (este inclus şi cancerul sânului - 15%).

Urologia stabileşte diagnosticul de cancer în cancerele sferei urogenitale (rinichi, ureter, vezica urinară, uretră) în 22%.

Pneumologia şi Ftiziologia, Radiologia, Medicina Internă, Medicina de familie stabilesc diagnosticul de cancer pulmonar în 12%.

Chirurgia generală în asociere cu Medicina internă, stabileşte diagnosticul în cancerele tractului digestiv (esofag, stomac, colon, anus, pancreas, tumori retroperitoneale) în 25%.

ORL stabileşte diagnosticul de cancer în cancerele sferei ORL (nazofaringe, laringe, limbă, sinusurile osoase) în 6%.

Neurologia stabileşte diagnosticul de cancer în cancerele creierului şi măduvei spinării în 1,7%.

Ortopedia stabileşte diagnosticul de cancer în cancerele osoase (osteosarcom, condrosarcom) în 1%.

Dermatologia stabileşte diagnosticul de cancer în cancerele pielii (melanoame) în 2,8%.

Hematologia stabileşte diagnosticul de cancer în 8%.

Aceste date au fost preluate după International Agency of research on cancer (http://www.iarc.fr/ENG/Databases/index.php).

După cum se observă, Medicina Internă poate contribui la depistarea cancerelor doar în 25% din cazuri numai după intervenţia chirurgicală, cu confirmare histopatologică postoperatorie.

După stabilirea diagnosticului de cancer, tratamentul şi urmărirea pacientului cu cancer se face de către Oncologia Medicală.

Oncologia medicală este specialitatea medicală care asigură tratamentul medicamentos al cancerului: chimioterapie, hormonoterapie, imunoterapie şi tratament de susţinere.

Rolul Oncologiei Medicale este determinant în elaborarea registrului unic naţional de evidenţă al cancerului, în coordonarea modalităţilor terapeutice, în stabilirea modalităţilor de urmărire a pacienţilor cu cancer.

Cele mai multe cazuri noi de cancer ajungeau la Oncologie de la secţiile enumerate mai sus, şi nu de la Medicina Internă. Deci depistarea cazurilor noi nu are cum să fie îmbunătăţită prin fuziunea cu Medicina Internă. Medicina Internă trimite doar cancerele sferei digestive, dar şi acelea după ce erau confirmate de chirurgie.

3. Asimilarea Oncologiei Medicale de către Medicina Internă este justificată de Ministerul Sănătăţii şi din dorinţa ca toate specialităţile medicale din România să fie recunoscute mutual în U.E. şi ca medicii români să poată lucra nestingheriţi în ţările U.E., iar diplomele lor să fie recunoscute, fără a mai da examene suplimentare.

Specialitatea de Oncologie Medicală a fost creată nu pentru medici, ci pentru tratarea şi urmărirea pacienţilor cu cancer.

Se uită că această specialitate a fost creată pentru cei aproape 360.000 de pacienţi cu cancer diagnosticaţi astăzi în România, pentru cei 59.899 pacienţi nou diagnosticaţi cu cancer, şi cei 41.502 de pacienţi care decedează anual.

Medicul de Medicină internă este specializat (în limita capacităţii oricărei persoane de a acumula) în Cardiologie, Gastroenterologie, Nefrologie, Pneumologie, Reumatologie, Imunologie, Hematologie clinică, Alergologie şi acum, şi în Oncologia Medicală.

Care va fi valoarea şi eficienţa unui medic internist, pe probleme de oncologie, care are în programa de pregătire toate aceste specialităţi, şi în urma Ordinului nr.1044 şi specialitatea de Oncologie medicală, fără ca durata de pregătire să fie modificată (Art.7 alin.3, Durata de pregătire în specialităţile de asimilare nu se modifică).

4. Un alt motiv al asimilării Oncologiei Medicale ar fi faptul că aceasta (Oncologia Medicală) nu este o specializare pe organ (cardiologia se ocupă cu inima, gastroenterologia de tractul gastrointestinal, nefrologia de rinichi, şi aşa mai departe). Şi acest argument nu este valabil.

Există cel puţin 12 specialităţi recunoscute european care nu sunt specialităţi de organ: 1. Anestezie-Terapie intensivă; 2. Medicina Internă; 3. Medicina muncii; 4. Medicina de Urgenţă; 5. Radioterapie Oncologică; 6. Medicina legală; 7. Anatomie Patologică; 8. Pediatrie; 9. Geriatrie; 10. Alergologie; 11. Boli infecţioase; 12. Farmacologie clinică.

5. Oficialii Ministerului Sănătăţii susţin că se vor înfiinţa 6 centre noi de Oncologie şi un Institut de Oncologie la Iaşi. Dacă se desfiinţează specialitatea de Oncologie Medicală şi nu mai există medici oncologi, cine va îngriji pacienţii? Cum se pot înfiinţa centre de oncologie fără oncologi? Care este strategia Ministerului Sănătăţii, care vrea să înfiinţeze centre de Oncologie şi Institute Oncologice, şi, pe de altă parte, desfiinţează Oncologia?

În toate centrele de diagnostic şi tratament din Europa şi USA în luarea deciziei şi efectuarea tratamentului colaborează trei specialişti: medicul chirurg, medicul radioterapeut şi medicul de oncologie medicală. Dacă se desfiinţează specialitatea de Oncologie Medicală cine va lua decizii în echipa formată de cei trei specialişti.

Hakan Mellstedt, Preşedintele Societăţii Europene de Oncologie medicală (ESMO), a trimis o scrisoare către Ministrul Sănătăţii, în speranţa că acesta îşi va reconsidera poziţia faţă de Oncologia Medicală, invocând dreptul bolnavilor la un act medical calificat, cât şi majoritatea largă a ţărilor europene în care Oncologia Medicală este recunoscută.

La începutul lui 2007, votul se va relua, iar Comisia Europeană sprijină recunoaşterea Oncologiei Medicale şi foarte probabil Oncologia Medicală va fi recunoscută ca specialitate (Hakan Mellstedt, preşedinte ESMO).

Astfel, peste câteva luni, Oncologia Medicală va fi recunoscută ca specialitate în Uniunea Europeană, în timp ce în România, prin OMS nr.1044/25.08.2006 este desfiinţată o specialitate ce exista din 1980.

Solicităm constituirea unei comisii, sub tutela eminentului profesor, dr. Mircea Ifrim, preşedintele Comisiei pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor, care să analizeze gravele implicaţii şi consecinţe ale aplicării Ordinului nr.1044/25.08.2006 şi care să demonstreze că desfiinţarea Oncologiei Medicale este o eroare ce trebuie remediată.

La elaborarea declaraţiei au fost folosite următoarele documente:

1. Documentul european al UICC World Cancer Congress 2006, din care rezultă că cel puţin în 20 de ţări europene este recunoscută Oncologia Medicală;
2. Scrisoarea preşedintelui ESMO, Hakan Mellstedt;
3. Directiva 2005 a Comisiei Europene/30.09.2005;
4. Lista cu cele 52 de specialităţi medicale recunoscute în Uniunea Europeană.